reactii la reactii 3

adolescenta care era tare inversunata in postul de mai jos in legatura cu poezia contemporana, pe care o demoniza in cuvinte grele, despre care am aflat ca si ea scrie poezie, revine cu explicatii

„Asa ca, PE MINE ma intristeaza la ce s-a ajuns, si tocmai de aceea imi voi expune liber parerea despre ceea ce faceti voi, Miruna Vlada & co., pentru ca sincer chiar nu-mi place cum deshumati arta si incercati sa faceti sa dispara orice urma a ceea ce a reprezentat ea odata, inlocuind-o cu frustrarile si rabufnirile voastre pe care le-ati pus pe hartie si gata, ati facut poezie.Se presupune ca poezia trebuie sa fie ceva frumos, melodios, care sa faca cititorul sa-si depaseasca conditia de simplu muritor, de om limitat, sa-l faca sa viseze, sa se piarda printre cuvinte, sa aiba revelatii, sa aiba idealuri mai mari…sa mediteze!Asa ceva nu se gaseste la ce faceti voi si sper din toata inima ca poezia va fi salvata pana n-o distrugeti de tot…” http://brainsworms.blogspot.com/

de aici imi pun niste intrebari> de ce poezia contemporana prin faptul ca se axeaza pe probleme cotidiene, personale, „traite” dar care au si un grad ridicat de generalitate prin aceea ca fac referire la „traume” pe care cu totii le impartasim, sau daca nu, cel putin ne permite sa ne gandim la ele, e confundata cu viziunea ingusta de „rabufnire” sau frustrare? eu de fapt aici vad originea artei- in dorinta de a suplini un gol al fiintei, sau( ca sa nu mai fiu pompoasa) o lipsa in general – lipsa de echilibru, de liniste, de adevar si aici putem enumera intreaga paleta motivationala ce sta la baza unei creatii artistice.

scrisul e o cautare. o cale de a scapa dintr-un drum infundat. faptul ca descrii uratenia lumii in care traiesti nu inseamna ca o admiti ci ca o descrii pentru a o purifica, intelegand/o si asumand/o prin tine. „frumosul, melodiosul, meditatia impaciuitoare” sunt in general asteptari ale cititorului din secolul trecut ( mai precis din secolul 19, cum 2 secole). pentru ca in modernitatea tarzie s-a inteles un lucru de bun simt- eu am propriul frumos despre care vorbesc in propriile cuvinte, imagini, senzatii. nu mai exista acei termeni capitali ce faceau sa se cutremure sufletele sensibile ale romanticilor precum Dragostea, Moartea, Viata, Istoria. omul zilelor noastre si-a castigat in urma a 2 razboaie mondiale o bruma de libertate. asa ca el isi va scrie libertatea incercand sa fie cat mai mult el insusi (apeland deci tot mai mult la propria viata, la propriile mecanisme de a intelege lumea) si incercand prin asta sa le dea de gandit si celorlalti.

as vrea sa o intreb pe Thieffa, autoarea reactiei de mai sus, (scuze nu stiu numele) daca poemele pe care le scrie sunt altfel decat ceea ce scrie ea pe blog? daca da, ti se pare corect sa fie asa? nu e o forma de ipocrizie sa percepi poezia ca fiind ceva oficial, unde totul e bine si frumos si „etern” cum de fapt in realitate nu este?

voi ce ziceti? nu-i asa ca se ciocnesc aici cele doua viziuni despre care vb si Mirela intr/un comentariu mai jos > „un prieten a strambat la majoritatea poeziilor care le-a citit pe net, pt ca a zis ca el e satul de realitate, in poezie vrea sa vada chestii dragute, care sa il scoata din lucrurile din jur pe care le stie…eu nu! eu vreau realitate D„?

cum e mai bine – sa sugerezi – o realitate urata din care putem intui si descoperi fiecare pe cont propriu frumosul sau o idealitate care refuza sa recunoasca existenta uratului din neputinta de a-l asuma?

33 de gânduri despre „reactii la reactii 3

  1. Buna, Miruna, ce bine imi pare sa-ti gasesc blogul!
    E tirziu si sunt obosita. Totusi, am sa las citeva cuvinte, la prima „mina”. Poate le vezi si tu, poate vine si Thiffa sa le citeasca.
    Imi pare rau sa zic, dar din reactiile acestor cititori liceeni, postate de tine aici, iese mai multa furie decit din poeziile tale. Ei desfiinteaza total, tocmai pentru ca nu vin cu argumente, ci doar cu supararea lor ca cineva poate sa scrie altcumva decit isi inchipuie ei poezia. Si oricit ar zice ei ca nu-i din cauza scolii, nu-i cred pe cuvint. I-as intreba cind au inceput lecturile lor de poezie si cu ce. Apoi, care sint, pentru ei, cele mai importante volume de poezie citite. Iar daca la Eminescu vad doar idealuri si vise, inseamna ca, in mod clar, asta i-a invatat cineva. Nimeni nu le-a spus ca Eminescu scria poezii cu denumirile organelor genitale si descrierea unor acte sexuale. Mda, replica, din nou, neargumentata, ar fi ca oricine are scapari.
    Ce pacat sa ajungi sa vezi drept „scapari” ceea ce este mai uman in noi. Adica imbinare de decadere si sublim.
    Am sa intru si pe blogul Thieffei, ca o „sora de razboi” ce sunt ;), pentru ca e foarte nedreapta. Ea zice „Miruna Vlada&co”, iar eu niciodata nu am auzit de „compania” asta. Cred ca vorbeste asa doar pentru ca trebuie sa-si verse furia pe ceva si sa simta ca o face intr-un scop inalt. Salveaza poezia pe care „voi” ati deshumat-o. De-a dreptul mesianic. Insa stau si ma intreb ce-i aici cu adevarat mesianic, daca nu faptul ca „voi” ati deshumat-o.
    „Poezia trebuie sa fie ceva frumos, melodios” – iarasi clar ca acestor copii li s-a bagat in cap ca frumosul este unul singur. E mai simplu asa.
    Miruna, din pacate, mi-e teama ca pentru multi Cele Doua Razboaie Mondiale nu sunt decit o mina de date intr-o carte de istorie care nu ne intereseaza. La fel tot ce tine de transformarile ultimului secol. Traim in coconul nostru fals, turnat de altii, asteptam chestii dragute, dupa ce ca sintem intoxicati zilnic cu „chestii dragute”, iar realitatea de fapt se devalorifica pe zi ce trece. Pentru ca ea ne e data, iar noi tot ce trebuie sa facem e sa visam ca nu suntem in ea.
    Fara rautate, dar cu convingere, le-as spune Thiffei si celuilalt baiat, cu reactie la fel de reductionista, ca, daca vor ceva relaxant si tonic, pot gasi intr-un joc de computer. Nu zic ca poezia nu le poate oferi asa ceva. Doar ca eu am invatat ceva de la primul scriitor care mi-a vazut poemele, undeva prin clasa a V-a. Ca poezia nu ti se ofera asa, pe tabla. Tu sa stai pe spate, cu un cocktail de vise linga tine, sa iei poezia de un betisor, ca pe o lollipop, sa o savurezi cu delicatete ca nu cumva sa-ti patezi degetele. Sa crezi ca prin asta ti-ai facut idealuri. Nu. Cu poezia trebuie sa te lupti, iar daca o faci, nu exista perdant in lupta aceasta.
    Cele mai mari idealuri s-au nascut in cea mai mare mizerie. Si au trait in cele mai crunte dezamagiri. Stiu ca par cuvinte mari ce spun eu aici, dar uneori si cuvintele mari pot functiona.
    Mai este un lucru pe care multi, din pacate, nu-l stiu si n-au cum sa-l priceapa. De la trubaduri incoace, poetii au scris pe limba timpurilor lor. Daca cei de acum ar scrie pe limba de acum 100 de ani, ar fi ridicoli si ar face ceea ce Eminescu n-ar fi riscat niciodata. Sa fie desuet.
    Am zis ca nu voi scrie mult si, uite. Miruna, m-am pornit. 🙂

  2. oau , ce te-ai pornit catalina!! ce pot sa spun decat ca aduci argumente f pertinente. eu raman la ideea ca profesorii de romana insisi nu au trecut cu lecturile mai departe de Nichita si pe acolo li se rupe filmul. daca ei insisi nu pricep nimic din schimbarile literaturii din ultimii 50 de ani mi se pare absurd sa cer asta unor liceeni.
    merci ca ai trecut pe aici. ai avut o contributie substantiala la sustinerea argumentelor.

  3. atat eu,cat si Thieffa ne referim practic la criteriul estetic. nu poti nega lipsa acestuia in poezia de azi. nu e nimic daca scrii despre crunta realitate, dar daca nu (te) exprimi intr-un mod estetic, atunci nu ai poezie/literatura.
    suntem familiari cu termenul de estetica a uratului dar astazi nici p’asta n-o mai regasim in scrierile voastre.

  4. uite Quark hai sa facem un experiment> hai sa vorbim pe fapte> citeste poemul meu din postul de mai jos (campina se numeste) si demonstreaza-mi prin cateva versuri despre care tu consideri ca nu ar indeplini criteriul estetic ca ai dreptate. ca sa folosim si exemple pentru ceea ce spunem. ok? oricum imi place ca iti aperi pozitia

  5. Vreau sa spun ca mi-a placut foarte mult discutia de aici, dar si cea de pe blogul Thieffei, unde am intrat tot aseara. Daca am stat eu pina la 3 jumate dimineata si am riscat oboseala de azi de la serviciu.
    Nu-mi pot reprima insa impresia ca voi, Thieffa si Quark, va invirtiti intr-un cerc care, deocamdata, nu se rupe. Cercul asta pare sa se simte bine cu voi si voi cu el.
    Chiar astept cu nerabdare sa analizati textul Mirunei. Pentru ca daca „nu-i nimic aici”, as vrea sa vad si eu de ce nu e. Pentru ca eu vad. Insa chiar vreau sa stiu de ce vedeti voi altceva, sa mi-o spuneti chiar voi si nu doar „intuitia” mea poetica. 😀

  6. catalina cum fac sa ajung si eu la Rosia Montana anul asta? voi mergeti sa cititi? cu cine sa vb? si thanks for implicare.

  7. Miruna, la Rosia Montana vom merge cu Efectul de seara. Ma bucur ca vrei sa vii si tu, mai ales ca scoti volumul si ai fost prima scriitoare invitata in Green Hours. Am sa-ti dau de veste cit de curind ce si cum.

  8. „as vrea sa o intreb pe Thieffa, autoarea reactiei de mai sus, (scuze nu stiu numele) daca poemele pe care le scrie sunt altfel decat ceea ce scrie ea pe blog? daca da, ti se pare corect sa fie asa? nu e o forma de ipocrizie sa percepi poezia ca fiind ceva oficial, unde totul e bine si frumos si “etern” cum de fapt in realitate nu este?”

    Poeziile mele sunt despre realitate, dar mai mult despre propria mea realitate.Pentru ca realitatea din ziua de azi, vremurile pe care le traim sunt mult prea urate ca sa reprezinte inspiratie pentru poezie.Consider ca arta nu ar trebui sa constea in descrierea realitatii sau in criticarea ei, pentru ca cititorul e satul de aceasta realitate si vrea sa scape de ea, nu sa o gaseasca peste tot, pana si in arta…Si nu cred ca prin asta dau dovada de ipocrizie…

  9. aici ai perfecta dreptate. arta ne scoate din realitate. dar cum? putem gandi altceva decat realitatea asta? nu. chiar si cand visam folosim elemente ale realului. eu la asta ma refeream ca poetul trebuie sa faureasca vise din „caramizile” realitatii.

  10. Bine a zis, cine-o zis, cand ”o zis”. Nu te-am citit (inca) insa lipsa de esente si ermetismul fals al postmodernismului (sau post-post-modernismului) ma dezgusta in cele mai multe cazuri. Din ce in ce mai multi copilasi frustrati scuipa cuvinte si imagini pe foaie si se autonumesc poeti.(vorbesc de o majoritate, nu de persoane concrete) Cum ii anulez ? Prin comparatie . Cine-i citeste ? Se citesc intre ei, si asta e cea mai buna dovada a ”talentului lor magnific”.

    Prof.Soare (Vacean, preda la universitate acolo) a spus-o la modul cel mai frumos, cand a jurizat un concurs de proza si poezie judetean ”Ma bucur nespus ca tinerii au inceput sa se desprinda incet incet din ceata postmodernista”.

  11. profesoara respectiva probabil ca numai citise nimic de la Calinescu incoace. asa fac cei mai multi, mai ales cei din provincie. imi pare rau ca aduci in discutie un termen pe care, asa cum am vazut, nu esti capabil sa il definesti. stii care-si propune acest curent?? dar stai nu e un curent e o Stare a literaturii actuale. nu ai cum sa scrii altfel. e total anacronic si ineficient ca scrii ca in secolul 19, cu ritm, rima si alte chestii care sunt pure artificii pt omul zilelor noastre.
    raman la ideea mea> problema tot scoala este> acolo vi se baga in cap tot felul de tampenii (din partea unor oameni care nu mai citesc si nu mai sunt prinsi la actualitate) si vot ca toti sa fim niste mici Alecsandri. dar „organic” nu se poate.
    despre majoritatea aia de poeti „frustrati’ etc daca nu imi dai un exemplu (sau sa-mi spui macar unde i-ai vazut citindu-se unii pe altii ca doar nu pe strada). am impresia ca vorbestio din auzite nu din stiute. dar uite ia spune-mi si mie un nume d autor tanar care iti Place cum scrie.

  12. Remarca profesorului Soare era referitoare la proza insa eu am generalizat la intreg curentul.

    Nu am cerut rima , ritm si altele (desi uneori sunt binevenite, in cazul unei intercalari inteligente). Parca esti Lovinescu in remarca ”nu ai cum sa scrii altfel” (spiritul realului).

    Eu vreau sa vad substanta.

    Ia zece bloguri de ”poeti” (cei care publica strict poezii pe blog), ia zece oameni de pe agonia.net (poezie.net) si ai sa vezi de unde vin remarcele si comentariile. Pai de unde sa vina ? Tot de la ei !

    Am sa scriu un post pe tema asta insa imi va mai lua ceva.

  13. Nu ! Am spus ca oamenii aia se cred poeti de valoare ! (Foarte serios iti spun..am cunoscut un administrator care-mi spunea ca a publicat nush cate carti la nu stiu ce editura de la mama naibii si ca acum a trimis un manuscris la Humanitas ;)) – de parca o sa pulice Liiceanu poezie daca nu-l avantajeaza)

  14. aici e intr-adevar greu. cin stabileste daca esti sau nu de valoare??? nici publicul, nici liiceanu, nici criticii literari. tu si credinta ta in poezie. cred ca esti poet sau orice altfel de artist daca simti ca daca nu faci acea creatie mori. esti mereu pe marginea prapastiei. daca nu simti asta esti un mic burgez cu talente literare. stiu ca sunt cam extremista dar si miza e una extrama> mantuirea.

  15. Nope. Nu pot stabili singur ca esti bun . Este o tampenie mai mare decat creatia pe baza ideii ca esti bun.

    Daca e sa mergem in vena lui Irving Stone (care-i pusese lui Michelangelo in gura : ”cream ca sa umplem golul din univers si din noi”) am putea cadea in prapastia in care am crede ca facem noi chiar conteaza.

    Mantuirea ? Un concept la fel de eronat in religie ca si in sfera metaforicului. Ma rog, ”parerea mea”.

  16. concept eronat?? nu stiu de ce dar deja am impresia ca te contrazici doar de dragul dea te contrazice, bazandu-te pe vorbe in vant. asta numesc eu o atitudine de ‘copil’. mantuirea un concept eronat??? de unde si pana unde?

  17. E un concept eronat din prisma mea. De-aia am spus ”parerea mea”. Sensul era : Mantuirea este un concept eronat pentru mine.

    Apropo, am deschis discutia despre post-modernism si pe softpedia. Se pare ca te cunoaste lumea. Daca o sa incasezi ceva bani din vanzarea cartii (desi ma indoiesc..nu din cauza valorii ci din cauza consumului de poezie) nu-i vei folosi pentru o promovare mai larga ?

  18. in primul rand nu vreau sa ma promovez pe MINE ci poezia tanara, si activitatile culturale in general ca si alternative educative pt tineri. promovarea nu o s-o fac din profit ci din finantari pe proiecte. cam asta sper eu.
    poezia e una din cele mai complexe arte. e chiar ok ca nu sunt f multi cititori. desi imi dau seama ca la multi e o prejudecata care ii face sa se apropie mai mult de roman si nu si de poezie. m-am bucurat anul asta ca m-am plimbat prin licee si am purtat niste discutii f misto cu liceenii. erau chiar interesati de o poezie mai aproape de lumea lor decat „floricele pe campii”. bine si erau si multi indignati de o astfel de poezie.

  19. Da…mi-am lansat ”articolul” despre post-post-modernism. Pana acum mi s-a tinut isonul in nevoia eliberarii si evolutiei spre urmatorul pas.

    Poezia din manualele de liceu e cam varza. Intr-a noua si a zecea ai impresia ca exista numai Eminescu, Macedonski si Bacovia. Intr-a unspea si a doispea exista capitole ”optionale” cu Dimov, Malanciou si Marin Sorescu ! (existau in manulaul meu) insa Voiculescu, Blaga si Nichita Stanescu ocupa cam 90% din spatiul cartii. Sa nu uitam de Bacovia…mult deprimant si repetitiv. In manualul meu aveam cam sase poezii intr-a unspea’ si trei intr-a doisprezecea, in conditiile in care oricum 80% din carte era ocupata de proza (my cup of tea) si dramaturgie.

  20. o soviany a scris anul trecut si manualul de a 11a si pe cel de a 12a la editura Niculescu si nu numai ca a bagat multa poezia sau exercitii de reflectie misto (fara comentarii sablon) dar a pus si poeti mai atipici> gen emil botta. dar profii ocolesc manualele astea ca li se par cam „grele” si nu prea pot sa le „predea”. deci e un cerc vicios.

  21. Hmm….noua ni s-au prezentat in liceu si multi poeti din generatia noua..adica venea profa cu poeziile din cartea cumparata si le comenta mai mult singura (mai intervenea o colega fana a curentului, eu care eram impotriva…cand era vorba de proza cu iz post-modernism ma infierbantam serios) …dar tot iesea ceva pana la urma. Important e ca erau totusi citite si ca se comenta pe text.

  22. „cum e mai bine – sa sugerezi – o realitate urata din care putem intui si descoperi fiecare pe cont propriu frumosul sau o idealitate care refuza sa recunoasca existenta uratului din neputinta de a-l asuma?” – şi se aduce ca argument pentru a doua ipoteză (commentul 1) Eminescu, cel ce a scris: „Decât un vis sarbăd, mai bine nimic”! (Versul ăsta nu e aproape o invitaţie la Fastnichts-ul lui Böhringer, la minimalismul post-modern?)
    Cred că asemenea dileme sunt false şi că o literatură puternică are nevoie şi de idealişti şi de realişti cum are nevoie omul de doi plămâni ca să poată respira. Eu cred că trăim mereu sub dileme false (amintiţi-vă dilema maioresciană: fondul sau forma?) când singurul lucru care ar trebui să se ia în discuţie este valoarea intrinsecă a unui poet. Degeaba mă afiliez eu nu ştiu cărui trend artistic dacă n-am talent la scris nici cât o găină. Aici e problema.

    PS. Mă bucur mult că mai există cineva care crede în mântuire.

  23. Pai numai eu..pentru ca eram printre singurii atenti. Profa ne imprumuta si o groaza de carti nou aparute pe piata (proza) ceea ce era super ok pentru mine, eu fiind oricum orientat puternic spre proza.

    P.S : Noi eram clasa de mate-info dar depaseam cu mult la capitolul ”cunostinte de limba romana”\cultura clasa de filologie.

  24. radugo> imi place ce spui cu realismul si idealismul, ambele necesare ca partile unui plaman. frumos. asa e.dar cum e cu talentul? cum il cuantifici, cum il evaluezi? ca despre asta polemizam cu krossfire. el zicea de public ca termometru valoric, iar eu resping ideea asta. dar e intr-adevar o dilema. cine iti „atesta” talentul?

  25. O, nu, publicul nu poate fi termometru, că aşa iese Andreea Marin un Homer al timpurilor noastre. :))
    Nu ştiu, eu nu cred în axiologii colective, ci fiecare are propria grilă de valori.
    Cu talentul mai e ceva. Există poeţi de geniu, care au luptat mult să se impună. Ezra Pound a avut un moment la început de carieră – pe când nu era prea apreciat – în care scria câte un sonet pe zi, gândindu-se că trebuie să îşi facă mâna. După ce îl scria îl arunca la coş… Iar Trakl pleca furios de la cenaclurile literare că nu-l asculta nimeni când recita. Ambii se autoevaluau cu severitate. Deci dacă talentul e lucrat, până la urmă se confirmă de la sine. Aşa că la întrebarea „cine iti “atesta” talentul?” eu zic că propria operă îl atestă.
    Poate că lumea literară (invizibilă mediatic în România) ar trebui să propună nişte valori. Dar nu în funcţie de găşti, ci de adevărul lucrurilor. Sunteţi doar oameni citiţi!

  26. sunt perfect de acord cu punctul tau de vedere. daca te uiti la polemica mea cu krossfire pe blogul lui ai sa vezi ca am sustinut aceleasi argumente, doar exemplele erau diferite.
    uite, te contrazic> lumea literara se straduieste sa propuna niste valori> Uniunea Scriitorilor a derulat incepand cu anul trecut un program de mediatizare de anvergura numit Sa ne cunoastem scriitorii – intalniri lunare cu publicul prin locatii publice, emisiuni la tv (Tatulici Realitatea) si articole saptamanale in Jurnalul National de prezentare a autorilor. daca f putini au auzit de acest demers a cui e totusi vina? oamenii se straduiesc. dar inca la nivelul „gastii” ce-i drept.

  27. Mi se pare stupid sa spui ca iti „atesti” singur talentul…Asa, orice nebun care pune trei cuvinte pe hartie va fi considerat poet si talentat pe deasupra pentru ca asa zice el?Cititorul este cel care decide daca un poet e poet sau nu, daca e bun sau nu.Sunt doua optiuni: scrii pentru altii (si deci cititorii decid) sau scrii pentu tine (faci cum spui tu, decizi singur cat de talentat esti, si atunci, da, merge).
    Dar sa spui ca un poet se auto-valorifica si ca numai parerea lui conteaza e ca si cum ai spune ca cititorul nu are niciun cuvant de spus, ca nu conteaza deloc cu toate ca scrii totusi pentru ca cineva sa citeasca (altcineva decat propria persoana)…

  28. atrageam atentia asupra calitatii si nu asupra cantitatii. spuneam doar ca nu e relevant ca ai mare priza la public (culmea, un public f variat e absurd sa crezi ca un artist da tututor ceea ce-si doresc) ci sa ai un public reprezentativ, care calitativ sa spuna ceva despre opera ta. asta era ideea. in arta nu exista democratie. arta discrimineaza si trebuie sa acceptam asta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s