poem scris ieri.

Home » poem scris ieri.

rana

n-are legatura cu cartea, cu blogul, dar apare cuvantul vena, deci poate intra in pauza dintre vene. e chiar vorba despre cine cu ce are legatura, si daca n-are ce se intampla. mi-e f rau.

Pierdut. Motive.

Va rugam sa reveniti            

  Cablul de telefon e o legatura cu certitudinea, o vena ca oricare alta, chiar daca astazi in aer nu se vede nici un fir. Un dincolo in miniatura, printre dintii si limba ta de la capatul sutelor de stalpi ce-ti transporta cuvintele spre mine. Primesc doar un pumn de nisip peste fata. Si internetul la fel, fire incalcite, in suspendare, funii care ma tin strans legata de scaun. Inima-scaun.

            Trebuie sa ai motive pentru fiecare respiratie, din prima secunda am simtit asta. Da, chiar si in somn, cand trebuie sa te tii cu ghearele de imaginile incetosate din vis, ceasul sa continue sa ticaie, si pentru gafaielile de extaz si pentru respiratiile dintre urlete. Trebuie sa ai motive.

            Si daca iti pierd respiratiile incep sa-mi cada bulinele de pe fusta , imi cad firele de par de pe cearsafurile tale. Cartile pe masa povesteau despre un ulise chel si batran si calcaiele lui la intoarcere crapate ca declaratiile de dragoste ale oricarui batran,  ca si obrajii mei inecati acum. ochii se intorc de pe o pupila pe alta. Nu mai miroase a copil. Batranii pastreaza mirosul de copil in cearcane. Ne-am trezit.

            Un sobolan sta sub pat, musca din motivele mele. In orice desen animat sunt dihanii din astea. Ne hlizim. Avem carii.

            Gura mea cascata pune intrebari. Am o burta in care ar incapea cel putin doi copii. Noi doi. Ca cele doua gemene imbratisate in caderea din franghii in parcul din cluj. Au scris ziarele despre asta, despre stransoarea lor, cu oarece invidie.

            Cele cateva secunde dintre respiratii ca niste camere mari si albe de spital. Camere de asteptare unde imbulzeala doare, sute de kilograme de durere pe metru patrat. Intrati va rog. Amintiti-va ce motiv aveti sa respirati. Incet, sa nu fiti calcat in picioare de amintiri frumoase.

            Trebuie sa decidem foarte clar cine intra inauntru, adica dupa respiratie, si cine ramane suspendat pe hol, adica inainte de respiratie. Dau toate indicatiile pentru acest transfer, e vital. Aveti un puls prea tacut.

            Cine nu vede legaturile ramane pe mijloc, e un om normal. Cine le vede doarme mai agitat. Cu papusi dezbracate in brate.

            Telefonul nu intelege de ce ma chiorasc insistent la el,  de ce il implor de ce il injur. El e ca o icoana acum, straluceste, o fereastra spre prapastie.ma inchin la el, astept.  Eu am cuvinte, imi ies prin nari si prin ochi, le arunc pe ecran, el nu are. El are sunete oarbe. Dar nici el nu are motive. Cu doua cutite se pot taia legaturile, ramane ud pe jos, totul se petrece in burta mea.

            Calculez exact distantele dar motivele nu-mi incap in gura, nu le respir.

Camere de gazare intre un ochi si altul. Priviri din care nu inteleg nimic .  motive spanzurate, cu pielea ramasa calda.

            Cand vii cu o ureche taiata si mi-o intinzi, stii ca s-a mai facut asta, ca e dizgratios,tu de fapt  tii in buzunar tot ce nu mai incape in creier, degeaba.

            Ei au incredere in precizia mea, asta ma amuza, dar fiecare unghie in carne e un cuvant avortat. Duc in burta respiratiile noastre ca pe doua gemene avortate, imbratisate in cadere.

             Imagini explicite din  prea multe motive. Nu stiu de ce dracului mai bajbai.

27. 06. 2007

Leave a Reply

Your email address will not be published.