Blogul dauneaza grav scriitorilor?

discutam ieri cu cineva despre emergenta blogurilor in lumea literara. primul impuls e sa zici> super, iata ca s-au racordat si scriitorii la noile tehnologii. al doilea impuls, care cauta mereu nod in papura zice> dar ia stai asa, daca scriitorul scrie pe blog, cum mai scrie si mai ales ce mai scrie „oficial” in cartile lui viitoare? m-a intrigat putin problema asta. ajungem la uniformizare. daca blogerii f buni se apuca sa publice carti, ce se va intampla cu scriitorii? nu se va estompa in timp diferenta intre un scriitor sa-i zicem traditional si un blogger? daca cei din urma vor fi tot mai gustati de public, va mai citi cineva carti? vor disparea scriitorii in fata bloggerilor?

iata catvea intrebari patetice dar care pun o problema importanta> impactul blogului, al jurnalului zilnic de orice fel (personal, bussiness, axat pe tematici etc) asupra scriitoprilor profesionisti. ma gandesc asa> daca eu ca poeta scriu o data la doua zile sa zicem pe blog lucruri personale care vrand nevrand capata o forma poematica, voi mai putea [pe termen lung sa scriu „poeme” in sensul traditional? nu cumva se uzeaza scriitura? nu cumva scriitorii vor fi nevoiti sa isi publice (cum a facut deja bucurenci in romanul RealK) postarile pe blog ca si capitole de carte?? persoana cu care vorbeam era ingrozita de aceste scenarii. cum se va mai face decantarea valorica intre un blogger citit de multi si un scriitor cazut in desuetudine din lipsa de cititori? daca vor incepe sa scrie toti scriitorii ca si bloggarii?

si ajungem la scenariile apocaliptice> literatura va disparea, cartile de asemenea, vom ajunge niste roboti cu cipuri setate de o putere mondiala, vom fi niste sclavi supusi unor gusturi comerciale si pamantul va crapa…

acum sa fim seriosi> cateva lucruri sunt certe din cate vad eu>

1. scriitorii trebuie sa se adapteze noilor tehnologii pentru ca e inevitabil.

2. scriitorii vor trebui sa faca fata intr-un fel sau altul asaltului de popularitate al noilor scribi> bloggerii, pastrandu-si statutul si satisfacand un segment de nisa.

3. scriitorii e mai bine sa citeasca si sa scrie (in intimitate, pentru a putea fi egali cu sine, nu mutilati de cerintele comerciale) decat sa stea toata ziua pe net, in dispute si nimicuri virtuale.

cu ocazia asta am lansat si polemica anuntata cu Dl Krossfire.

dixit.

43 de gânduri despre „Blogul dauneaza grav scriitorilor?

  1. Hmm..nu prea e polemic. Credeam ca vei ataca mai dur. In ansamblu consider ai ceva dreptate. Din pacate, Bucurenci nu este un exemplu. La el deja vorbim de paranoia in multe cazuri. E inteligent tipul dar nu e nici un mare autor si nici PRist cum a inceput sa se denumeasca. (Cu atat mai putin un ”mare blogger” – daca exista asa ceva)

    Oricum, se poate pastra un echilibru intre blogging \cititul \ scrisul de carti. Concluziile tale sunt adevarate intr-o masura insa nu sunt ‘certe’. Sunt de acord cu primele doua insa la a treia as avea niste rectificari.

    -Nu te face ”comercial” blogul. Personal pot pastra un echilibru intre ce scriu in intimitate si nu public si blog. Oricum, eu sunt strigat Krossfire prin facultate si destul de putin Vlad (oamenii apropiati) deci aproape vorbim de un alter-ego. (ala care se ia de toti si toate, conform unui ”fellow blogger”)

    -Tendinta de a scrie cat mai putin literatura in conditiile in care ai un blog este reala. Si eu am resimtit-o si imi e destul de greu sa ma concentrez asupra temelor tratate anterior daca in prealabil am pornit vreo disputa pe blog (caut argumente in general). Oricum, nu chiar atat de grava senzatia dar este o ”certitudine”.

    -Cu cititul sunt iar de acord. E o problema serioasa dar nu de nerezolvat. (Nu in cazul meu sau al blogerilor in general – exista si bloguri cu destule recenzii la carti).

    -A fi scriitor nu este o profesie in Romania. Sunt cateva exceptii care au inteles valoarea comercialului si altele care au asociat comercial cu prost si au luat-o pe o panta descendenta. Nu cred ca putem vorbi de un public de nisa pentru carti. Nu trebuie sa vorbim de un public de nisa. Vor citi. (dixit, daca vrei 🙂 )

    Crede-ma, scriitori nu sunt nici pe departe atat de inteligenti pe cat ar trebui sa fie. De multe ori prefer discutia cu un om mai versat (trecut prin mai multe stiinte, de formatie non-umanista) sau cu un blogger (discutia in persoana, pentru ca net-ul nu reflecta decat 50% din mesaj) in defavoarea unui pretins scriitor. (Fac aluzie la o intalnire bizara de saptamana trecuta din orasul natal. Am intalnit un ”mare scriitor regional”. Nu este singurul om la care am sesizat o izolare de realitate in lumea cartilor si o idiotenie crasa dedusa din lipsa asta de contact. Idei aiuristice declamate dictatorial si imposibil de aplicat in viata reala, incapacitatea de a intelege politicul, romantizare obsesiva a relatiilor umane si o literatura mult sub nivelul declamat de autor)

    Pana una alta , am facut o schita a blogului ce va promova Bibilioteca si Festivalul…pe moment e cam 40% pus la punct :

    http://bibliotecametropolitana.wordpress.com/

  2. f tare blogul pt biblioteca!!!
    scriitorii regionali sunt intr-adevar f ingamfati si limitati. dar ei nu sunt un etalon. la fel cum nu e un etalon nici scriitorul avid de profit si de comercial.
    continui sa-mi sustin ideea> cititorii sunt o NISA. repet cititorii de calitate.
    in rest, succes la campanie, se arata f misto.

  3. Nope. Nu e vorba de cei regionali…revin iar la pierderea contactului cu realitatea.

    Nu exista cititori de calitate, numai scriitura de calitate. Pana la urma, tu iti alegi cititorii. Asa cum Coehlo i-a schimbat pe putinii care-i intelegeau pasentele mistice din gazetele locale cu multii care-i cumpara cartile identice asa un scriitor isi poate mentine toata viata un public de 300-400 de persoane fidele si avizate. Depinde de el. Comercial nu inseamna neaparat prost. In ciuda inteligentei globale, in continua scadere in Romania, exista cateva mii de persoane care ar cumpara o carte bine scrisa, dar mai scurta si la obiect. Se pot face compromisuri de natura marimii sau a materialului balast fara a distruge efectiv esenta cartii si stilul autorului. In poezie este destul de greu (rar am vazut poetii, respectati sau nu, sa taie material insa in proza se poate.

    Crede-ma…si aici e la fel. Nu cunosc prea multi autori mari bucuresteni insa din cate vad si citesc, putini au un contact strans cu realitatea. (Asta nu-i limiteaza automat insa nici nu le da dreptul sa-si dea cu parerea in chestiuni politice…dupa modelul unei emisiuni idioate vazute recent)

    Multumesc pentru apreciere. In curand o sa vina si niste viraluri si se va contura un program clar. Atunci discutam si cu evenimentele 🙂

  4. eu de un lucru sunt sigură: blogul meu nu este un blog de „scriitor”. de fapt, cartea şi eventualele texte pe care simt nevoia să le postez au o categorie a lor şi atât. în rest, blogul meu mi-a făcut bine în acelaşi fel în care pe la 15-16 ani îmi făcea bine un jurnal pe care-l ţineam într-un monstruos raportoar găsit la bunici şi niciodată folosit cum se cuvine (pt calcule & stuff). mi-a făcut bine în sensul că mă responsabilizează. şi în sensul că îmi dă posibilitatea să compartimentez şi restul gamei de trăiri notabile, scriptabile, dar prea patetice, prea banale, prea incomplet reţinute sau prea incoerente ca să capete integral forma unui poem. în plus, blogul îmi satisface nevoia de a asezona toate trăirile astea „încapsulate” cu manifestări „pertinente” din afara literaturii, mă refer la clipuri, poze, ilustraţii. mi se pare că vorbeşte despre mine. nu răspicat, nu agresiv, ci aproape în acelaşi mod în care ţi-ar vorbi hainele mele sau trăsăturile mele. and that+s good, pt o pagină din eter:)
    totdată, nu intenţionez să scriu pe acel blog forever, mă gândesc ca la un moment dat să-l las aşa, ca pe o relicva virtuală sau ca pe o piesă de muzeu care să autentifice prezenţa mea (devenită holografică) de pe la 18-19 ani. să nu-l şterg, dar nici să mă mai ating de el vreodată (ca un volum fără ediţia a doua).

    despre necesitatea blogurilor mi-am pus şi eu ceva întrebări. recunosc că am fost un pic influenţată de lejeune în selectarea celor mai plauzibile motive pentru care oamenii se cred îndreptăţiţi să scrie în felul acesta, paraliterar. hope it won’t be boring dacă dau un copy paste:

    stau si ma-ntreb, la ce folos bloggingul, ce avantaje-ti aduce (ca despre dezavantaje se stie: oameni ciudati/nedoriti iti citesc „mintea” – atata cat o ai si atat cat iti permiti s-o arati, si-apoi te trezesti cu chicoteli in urma-ti, heh, but this never happened to me, asa ca let’s move further)
    totusi, hai sa vedem : de ce scriu oamenii blogguri? este blogul un mod de-a impresiona sau un alt mijloc de comunicare, la fel de (deja) anodin ca si messengerul, mobilul, telefonul fix?
    o idee ar fi ca lumea reala tinde sa intre intr-un proces de disolutie care ii impune sa se alinieze lumilor virtuale pe care individul le locuieste simultan. toate astea – pt un univer eterogen si multiplu, care perimte bogatia experimentala in afara ideilor de spatiu/timp. practic eu, citind bloguri, am impresia (cu un spor de imaginatie ) ca stau la cafea cu 2-4 oameni concomitent sau pe rand, si ca ei mi se confeseaza, sau ma avertizeaza, sau mi se plang, sau se lamenteaza. omul din societatea post-ndustriala se intoarce la sine, depasind limitele autobiograficului de tip ‘Romantic”, inflatia eului, ajungand la o transgresare a conventiilor diaristice si mizand din ce in ce mai mult pe imagine in detrimentul logosului. scriu un blog- deci ma exprim si autoexprim – dar cuvintele mele sunt de f multe ori abreviate (ecce) si mesajul meu sufera de mai multe goluri decat un svaiter original, asa ca ma folosesc de un avatar al lui, concentrat/ fatis sau metaforic. eu nu mai vreau sa cunosc – vreau doar sa experimentez- sa ma imbogatesc prin intermediul adevarului altcuiva. asa ca ofer, intr-un schimb mutual, propriul meu adevar, care suporta proba documentului sau care este pur si simplu produsul unui ghost-writer, depersonalizat, absent. un alt aspect remarcabil in cazul bloggingului este posibilitatea de a interactiona cu mai multe componente ale individului pe care il/vrei sa il cunosti. el iti ofera portretul lui robot – iti arata un i.d. care cuprinde mai mult decat date formale de age/sex/location, ci te introduc de-a dreptul intr-un cronotop- mai mult teatral decat romanesc, in sensul ca se pot discocia aici maimulte invelisuri spatio-temporale- ai un univers in miscare, pe care il explorezi pe masura ce se extinde. nu exista reversibil decat la nivel de optiune. pt. autorul blogului, postarile anterioare tin de un trecut pe care si-l asuma, dar pe care nu-l poate recupera, decat la nivel de flash-back – procedeu neactivat, din cate am observat eu, cel putin. notatia zilnica, schematica sau opulenta, este cea care primeaza. (iti permiti reveniri, stergeri, dar impresia de cine-verite persista. a disparut jurnalul cu lacat, we’re all open books now)
    mai e si o necesitate a comunicarii, care sa transceada limitele estetice impuse de literatura. motivul pt. care blogul se bucura de-atata succes este, cred eu, faptul ca aici iti poti permite sa fii zeul/Dumnezeul unei lumi perfecte(in propria-ti acceptiune), in care alteritatea se supune complet opiniei tale. iti alegi o bucata de eter (aka spatiu virtual) si o mobilezi (amsiv, minimalist, exotic, sobru – dupa bunu-ti plac, mijloacele html iti stau la dispozitie). nu exista prejudecati, opinii adiacente, sugestii – la acest nivel. intr-un sistem de bloguri (cum e yahoo 360, k doar aici ne aflam) nu exista ierarhii sau termeni de comparatie, ci doar celule egocentriste, care plaseaza constiinta personala dincolo/peste cea colectiva, conferind, totodata, o dimensiune amplificata a respectului de sine (ideea ca esti in stare de ceva sau dovada vizibila a unei popularitaiti in crescendo: contoarele cu numarul de viewuuri cumulate de pagina ta.

    şi eu, ca şi tine, aşteptam sugestii. dar n-am prea avut feedback:)

  5. f interesant textul copy paste, olga.
    dar ce, scriitorii nu ar trebui sa fie „de la sine” si bloggeri f buni? ca din cate vad pe la noi, aceasta afirmatie se cam infirma. de ce oare?

  6. în mediul blogului, scriitorii mi se par extrem de crispaţi.poate că se simt obligaţi, poate că sunt timizi. nu ştiu. dar despre cel puţin 80% dintre scriitorii care şi-au făcut bloguri aş putea afirma că sunt oameni mai deştepţi şi mai interesanţi decât se întrevede din aceste „domenii publice” (şi gratuite,) )

  7. ah, nu, bloggerul nu e „scriitor” decât pe blog. scriitorul unei lumi alternative. o persoană fără intenţia de a publica pe hârtie (of course, pot fi contrazisă, dar cel puţin intenţia asta nu e manifestată în niciun fel). ca să nu mai zic că „producţiile” astea nu mi se par valoroase decât în context. pentru că sunt programate să fie aşa. aşa că nu, eu, ca blogger, nu sunt interesat în mod special dacă ceea ce scriu este sau nu băgat în seamă. dar ca scriitor, aş fi deprimată să văd că o carte a mea nu are nici măcar o recenzie la activ. poate că solipsismul face diferenţa. e mult de discutat…

  8. eu cred ca bloggerii incep sa se comporte ca scriitorii, in sensul detinerii unei autoritati date de procentele celor ce ii citesc. dar apare o problema grava> spune cantitatea (adica nr de oameni care te citesc sau care te comenteaza) ceva despre calitate ( adica despre cat de valoros esti in acel domeniu)?? sau scriitorii se comporta ca bloggerii? hmmm

  9. Da…dar nu intotdeauna. Multe din blogurile din top 20 wordpress (adica in jur de 80%) sunt niste porcarii de tipul ”ce fac eu in baie” sau de popularizare a unui fapt mai mult sau mai putin important.

    Dupa Nichita Stanescu, ce poet ai spune ca ar fi reprezentativ intr-un ”timeline” al poeziei ? (Un fel de mini cronologie). Sa-l pun pe Florin Iaru pentru post-modernism ? – Nu e nimic de tip oficial, si nici o polemica..incerc doar sa fac un filmulet si-mi trebuie un poet mai recent 🙂

  10. Asta a fost tare…te rugasem sa intrebi ceva cunostinte sau sa intrebi pe bloguri de un poet reprezentativ. Nu ma gandeam ca intri chiar pe blogul asta :))

    Deci, ce incercam eu sa spun : Am nevoie de un poet reprezentativ post-Stanescu. Cat mai simplist, cat mai cunoscut, cat mai putin ”savant”. Un om popularizat pentru ca includ niste poeti intr-un ”mini spot”.

    S-ar putea sa renunt complet la post-modernism.

  11. @ croco, krossfire: nu prea am inteles f multe din dialogul de mai sus, dar:
    a vorbi despre poeti postmoderni in 2007 e foarte deplasat. e ca si cum ai vorbi de romantism la 1900.deci, nu prea inteleg ce vrei sa spui cu poet nesavant, adica ce, un simplu textier, un manelist al poeziei? nu prea inteleg la ce te referi?

  12. sfat: poate ar fi bine sa iti iei alaturi un critic literar. ar suplini eforturile tale cu o anume expertiza. uite de exemplu, Nina Vasile nu te poate ajuta in acest sens? are o buna expertiza desi nu e critic.

  13. Eu cred ca vorbiti vorbe.

    Cateva exemple, gasite acum repede in timp ce sorb cafeaua:
    (autorii sunt o parte din cei ce imi populeaza actualmente masuta de cafea cu carti, la restul n-am gasit insa daca as avea doua cafele in loc de una, sunt sigur ca as dezgropa ceva)

    Warren Ellis – http://warren-ellis.livejournal.com/
    Scott Lynch – http://scott-lynch.livejournal.com/
    Peter Watts – http://rifters.com/real/crawl.htm

    In concluzie, puteti observa ca un scriitor nu este o persoana unilateral orientata, ce nu poate sa scrie altceva decat ceea ce ajunge in cartile sale. E ridicol sa presupui asta.

    In plus, imi pare o incalzire buna. Sau invers. Ellis si-a scris romanul, 1000 de cuvinte pe zi, in timp ce isi sorbea cafeaua si fuma primele tigari ale zilei, incalzindu-se pentru ce avea de scris la nivel de comics (btw, daca vreunul dintre voi nu a trecut inca prin Transmetropolitan, you must be spanked).

    Blogul nu imi pare ca pune vreun fel de piedica unui scriitor. Scriitorii se numesc asa pentru ca in mare parte a timpului scriu. Noi, restul, ar trebui sa ne numim vorbitori, pentru ca in mare parte a timpului vorbim. Si vorbim ceva mai mult si mai variat ca si subiect decat un blog entry de 300-500 de cuvinte.

    In rest, ma amuza asta cu scriitorii ce se simt amenintati de bloggeri si trebuie sa faca fata asaltului lor 🙂 Drumul imi pare invers (ma rog, nu la noi caci nu exista conceptul de scriitor profesionist, deci putem sa tinem Romania in afara discutiei de fata). Un blogger ce scrie bine va ajunge sa fie publicat la un moment dat. Cum ar fi http://belledejour-uk.blogspot.com/, si cred ca mai sunt exemple.

    In orice caz, cafeaua a ajung la sfarsit si ma opresc si eu.

  14. Nu…inchipuieti ca vreau sa ordonez cronologic, pentru un elev..niste poeti reprezentativi – ca in ”iubitul” manual de romana. Imi trebuia un poet post-Stanescu, foarte cunoscut…am oprit totusi initiativa. O sa vezi pe blogul BM B – am incercat sa creez un viral 🙂

  15. @Harlay> buna! problema pe care o pui e de bun simt sunt de acord cu ea> scriitorii au ca unica datorie sa scrie. numai ca stilul de „blogger” care este prin definitie unul lejer ca sa nu zic superficial, care are niste scopuri destul de precise (in cazul celor profi) poate „dauna” scriitorului care face din arta asta mai mult decat un dat cu parrerea despre chestii. cred ca nu e grav daca scriitorii se relaxeaza si scriu pe bloguri dar problemele ce apara sunt: daca bloggerii aspira la aceeasi autoritate ca scriitorii si daca scriitorii aspira la aceeasi autoritate cu bloggerii (involuntar ei deja fac asta, fiind comerciali si dorind sa fie cititi de cat mai multi). dar eu cred ca jucandu-te cu scrisul superficial (exemplul sa zicem al scriitorilor jurnalisti) e posibil (sigur NU obligatoriu) ca si scrisul tau sa devina mai „usurel” sa se investeze de stilul practicat zi de zi la ziar sau pe net. vezi cartarescu dece iubim femeile. cam asta erau problemele abordate.

  16. Nu sunt scriitor, nici blogger consacrat, dar pot spune ca bloggurile voastre, ale scriitorilor imi par cea mai tare descoperire. Datorita multora, care sunt foarte interesante, ajung sa vad personalitatea unui scriitor. Comentariile sunt acide si de bun-simt. Apareti ca oameni vii, inteligenti, foarte creativi, preocupati de lucruri atat de indepartate de ceea ce descoperi zi de zi in mass-media si atat de interesante. Ne chemati la voi pe cei ce va cautam, ne oferiti o gura de aer, existenta traita la nivel spiritual.

    Bloggereala e o incercare si un exercitiu bun, caci e contactul cu realitatea, cu mintile celorlalti bloggeri, unele foarte interesante, de asemenea, e o forma de promovare, prin simpla voastra prezenta si manifestare, nu neaparat ca o chestie cu tendinta.
    Pot spune ca pe mine m-a determinat sa va citesc scrierile, sa descopar poeti interesanti si vii.
    Clubul literar mi se pare iar o zona extraordinara, caci se discuta serios valoarea unei poezii si se dau solutii (care sunt atat de bine-venite uneori pentru potentarea frumusetii unui poem; in plus e un comentariu pe text mult mai pertinent decat logoreea unor critici, ce iti starneste cel mult rasul; e unul ce se scrie odata cu textul si isi atinge si scopul, acela de a dezbraca frumusetea de tot ce o ascunde). E o chemare la acelasi bun simt, adica masura perfecta a unei manifestari (in sensul artei, nu al moralei).
    Ce il paste mai periculos pe scriitor ar fi, intr-adevar, izolarea, impresia ca el are aere poetice, pe care nimeni nu le poate intelege, ca el are o personalitate magnetica si magnifica, pe care nu si-o arata in public decat in straie de sarbatoare si poate ca noi, cititorii, cautam tocmai omul viu, cu defectele si sclipirile lui geniale.
    In plus, bloggereala (n-o spun in sens peiorativ) ca sa fie de calitate iti cere si o concentrare permanenta, o manifestare autentica, cu treceri dincolo de nivelul -sa vorbim vorbe.

    „Mai presus fii credincios tie insuti, astfel incat sa nu fii prefacut cu nimeni” (Polonius catre fiul sau, Laerte)

  17. Extrase dintr-un eseu al lui Claudiu Komartin, de pe Club Literar -” De altfel, în această lume globalizată care se preconizează, Internetul va fi o premisă esenţială a “marii reţele”. Asta însemnând traficul continuu al unei inepuizabile creativităţi. Societatea post-industrială a înlocuit complet motivaţiile şi caracterul activităţilor omeneşti, pe primul plan trecând acum creativitatea, stimulată nu de necesitatea satisfacerii imediate a unor nevoi de moment, ci, după cum ar fi spus Spinoza, de îndreptarea intelectului spre o singură ţintă şi un singur scop – nevoia perfecţionării continue, creativitatea refăcând totodată sistemul de relaţii pervertit, ciuntit de societatea industrială, caracterizată printr-o alienare fără precedent a individului. În Eros and civilization, Herbert Marcuse stabilea ca proiect de viitor eliminarea muncii prin intermediul creativităţii. Societatea informaţională, care este o parte din noua ordine socială a lumii occidentale, s-a născut chiar din visul vizionarului Marcuse. Precum şi din predicţiile unor Toffler sau McLuhan. Astăzi, un critic precum Pekka Himanen opune în mod polemic eticii protestante, pentru care valorile esenţiale erau banul, munca, flexibilitatea, stabilitatea, determinarea etc. (apud. Max Weber) aşa-zisa etică de hacker, ale cărei valori sunt pasiunea, libertatea, creativitatea şi grija faţă de celălalt. A se vedea, în acest sens, The Hacker Ethic and the Spirit of the Information Age, de Pekka Himanen, în colaborare cu Linus Torvalds şi Manuel Castells, Random House, 2001.
    Am arătat şi altădată că supleţea acestei gândiri ce proclamă ca valori principale pasiunea şi plăcerea – în sens aproape epicureic – în condiţiile con-vieţuirii în nesfârşita încrengătură a web-ului, este într-o directă legătură cu utopia contemporană a Ciberspaţiului, văzut ca marea şansă de “ieşire din copilărie” a umanităţii post-industriale şi post-apocaliptice, pregătite astfel să intre într-o nouă eră, cea a civilizaţiei minţii (“the civilization of Mind”).

    ” Este în bună măsură justificat ceea ce scria Elena Vlădăreanu într-un articol din Luceafărul: “Lumea pe care o construim nu mai are foşnetul universului de carton” şi, despre douămiişti, “literatura lor se naşte la limita dintre comercial, existenţial, mediatic”

  18. Iti poate dauna doar daca scrii in loc sa faci cartofi prajiti. Altfel, cel putin dupa mintea mea, continutul si stilul celor scrise imi par decizii constiente, nu un fel de asezare a stelelor si asta este.

    Si la urma urmei, stilul personal transpira orisicum in orice ai scrie, blog, scriitura, orice. Uneori il controlezi si il faci sa mearga exact unde vrei tu (scriitura), alteori il lasi sa te controleze sau esti mai relaxat si nu te autoeditezi mai deloc (blog). Insa stiluri separate, as zice nu sunt. De ce ar fi?
    Iar daca sunt, atunci este decizia ta si are un scop.

    Sincer, nu stiu ce sa zic. Imi pare o non-problema gigantica, blogul VS scriitor. Cel putin la nivel general. In cazuri particulare (gen scriitor la inceput de drum sau jurnalist ce vrea sa devina scriitor), poate. Insa la modul general, as zice ca nu.

    Mai ales in cazul unui scriitor profesionist ce, m-as hazarda sa cred, este foarte constient de faptul ca daca nu isi controleaza creatiile, nu mananca anul urmator.

  19. @Camir>imi place idee asta: „Ce il paste mai periculos pe scriitor ar fi, intr-adevar, izolarea, impresia ca el are aere poetice, pe care nimeni nu le poate intelege, ca el are o personalitate magnetica si magnifica, pe care nu si-o arata in public decat in straie de sarbatoare si poate ca noi, cititorii, cautam tocmai omul viu, cu defectele si sclipirile lui geniale.”. da, cum spuneam si in postul initial, scriitorii trebuie sa se deschida, sa tina pasul cu cei din jur. desi de multe ori izolarea te poate salva de ideile mediocre valabile „aici si acum”. asta e blogul: impunerea lui aici si acum, iar rolul scriitorului de sute de ani e , ah am si uitat cum ii, zice, e da, eternitatea. 🙂
    apreciez ca citezi clubulliterar si esti un cititor dar vad ca si analizt al literaturii contemporane f pasionat.
    Harlay: distinctia pe care o faci imi raspunde la intrebare: asa e, scriitorii mediocri vor fi asimilati bloggerilor, cei profesionisti au mereu resurse de inovatie, si stiu sa faca diferenta intre „relaxare” si „scriitura”.
    deja simt ca discutia a prins mai multa consistenta, ceea ce ma bucura/ chiar mi s-au raspuns la o parte din nelamuriri

  20. „daca scriitorul scrie pe blog, cum mai scrie si mai ales ce mai scrie “oficial” in cartile lui viitoare?”
    asta e problema scriitorului – da’ oare daca scrie acatiste ce-i mai ramine dupa aia pt cartile viitoare?
    si daca a scrie liste de cumparaturi e la fel de daunator scrisului de carti, asta nu se intreaba nimeni?
    sau biletele de amor
    sau e-mailuri la prieteni
    sau articole de ziar
    sau, super-super grav, daca scriitorul tine un jurnal intim, nu cumva asta il impiedica sa faca dupa aia literatura?
    si sa nu-mi ziceti ca blogu nu e ca lista de cumparaturi – ca nu cred! un blog poate contine exclusiv liste de cumparaturi si prin asta nu e deloc mai putin blog
    iar un blogger care tine un blog cu liste de cumparaturi as putea sa jur ca nici nu-i trece prin cap sa-l considere cineva scriitor
    in rest, scriitorii n-au decit sa se gindeasca singuri, cu capu’ lor, daca le convine sau nu sa tina un blog
    unii stresati ca-si risipesc degeaba substanta :)))))) n-au decit sa si-o tina pt ei, ailalti n-au decit sa scrie mama jurnalului literar – e de la caz la caz, zise printesa 🙂
    eu cred strongly ca e fff advisable sa-si faca orice scriitor un blog minimal – adica macar sa puna lista cu cartile lor, lista cu cronici la cartile lor, chestii de-astea, sa-si ajute un pic cititorii – un blog NU e neaparat jurnal, nici neaparat loc de chat

  21. luciat> cred ca e un fenomen care a cam scapat de sub control – bloggingul – in sensul ca nu mai exista o definitie sablon a lui (gen lista de cumparaturi cum zici tu) si a ajuns chiar sa aiaba o influenta sociala – vezi bloggerii cu mare rating chemati la emisiuni, in presa etc.
    blogul e clar un instrument, deci conteaza cum e „manipulat”. e clar blogul aduce beneficii scriitorilor dar si daune. ca toate actiunile frivole din viata lor (gen alergatul dupa audienta si dupa bani) care devin mai importante ca arta lor. se altereaza ceva pe parcurs asta e clar.

  22. krossfire is right: sunt o grămadă de scriitori lăudaţi şi extralăudaţi care scriu bloguri crispate, de parcă n-ar avea decât o viaţă de birou şi bibliotecă. de parcă s-ar simţi obligaţă să demonstreze că sunt marii scriitori ai neamului. dar sunt şi scriitori cu bloguri faine. care cu ocazia asta capătă alt titlu pe lângă cel de scriitor (da întreba cineva de unde se iau certificate de scriitor, cred că din gura lumii, cu tot riscul de a suna vulgar:) ), mult mai putin prafuit (blogger adică, deşi de câte ori zic blogger nu mă abţin să nu mă gândesc la
    definiţia asta: Blogger: Term used to describe anyone with enough time or narcissism to document every tedious bit of minutia filling their uneventful lives. Possibly the most annoying thing about bloggers is the sense of self-importance they get after even the most modest of publicity. Sometimes it takes as little as a referral on a more popular blogger’s website to set the lesser blogger’s ego into orbit.

    Then God forbid a blogger gets mentioned on CNN. If you thought it was impossible for a certain blogger to get more pious than he was, wait until you see the shit storm of self-righteous save-the-world bullshit after a network plug. Suddenly the boring, mild-mannered blogger you once knew will turn into Mother Theresa, and will single handedly take it upon himself to end world hunger with his stupid links to band websites and other smug blogger dipshits.
    care e rea şi exagerată. şi protestez. dar tre să recunoaştem că sunt oameni care chiar cred lucrurile astea.)
    ruxandra ceseranu zicea în blogul ei pe yahoo 360 că bloggingul a devenit o formă de spovedanie sau auto-spovedanie. ei, nici chiar aşa. adică, nu poţi generaliza sentimentul ăsta „duhovnicesc”. sau…?

    p.s. : eu vreau un blog de scriitor neacaparat de promoţia scriitorului respectiv: fără texte, înregistrări, reclame şi anunţuri. dar e egoist şi tabloidish nu? nu, e mişto, inclusiv ca experiment.

  23. @miruna – lista de cumparaturi e doar una dintre variante, care sper sa ramina etern valabila. uite, dupa capu meu un blog seamana doar cu un carnet. poti sa faci cu el ce vrei tu, sa lipesti poze cu pisici, sa tii liste, sa-l faci agenda de tel, in fine, orice. pina acum n-am auzit discutii despre carnete in general, asa ca nu prea inteleg nici discutiile despre bloguri in general. cam asa ceva voiam sa zic.

    @olga – mi se pare firesc sa fie bloguri de scriitor fara cine stie ce haz. ca sint si scriitori care sint incapabili sa faca scenarii de film, prozatori incapabili de poezie si oameni care n-au fost scriitori dar au lasat jurnale foarte misto. nu l-as pune la zid pe un om caruia nu-i iese un blog interesant, in fond pe unii ii citim pt ca ne distreaza pe moment, pe altii pt ca fac carti frumoase si tot asa. de ce sa bagam pe toata lumea intr-o singura oala?
    mi-e mila de saracii scriitori care se simt obligati sa tina un blog „de scriitor”. uite la vasile ernu, care are un blog pe care eu il consider f bun (util, adica) si nu face decit sa puna linkuri, articole publicate in alta parte, muzici la care se refera in alta parte si pe care chiar poti sa le asculti pe blog. sau la eugen suman, care are un blog despre publicitate. bine, mai era si un blog de microbist, al lui teodorovici, care mie nu mi-a placut 😀 finca nu-mi place fotbalul, dar pentru alti microbisti probabil ca era misto.
    voi vorbiti despre un anumit gen de blog, f apropiat de proiecte sau experimente literare, nu despre bloguri in general – e ok si asa, dar nu e obligatoriu
    daca vreti, va spun ce ma intereseaza pe mine, cititoare, la un blog de scriitor: sa aiba multe chestii despre cartile lui personale in primul rind. daca se poate si despre cartile altora sau despre viata literara, cu atit mai bine.
    in rest, un scriitor care vb despre altceva, intra automat, din pedeveul meu, la categoria blogger – si de multe ori imi place mai mult un blog de confesiuni intime (de ex) al unui anonim decit al unui scriitor

  24. @luciat> nu e totusi ingrozitor de plcitisitor ca omul ala (scriitorul) sa puna pe blog numai autopublicitate? uite mie mi place cand pe blog scriitorii iau atitudine. cand scriu si despre altii. cand isi recunosc modelele etc. nu numai ei si oglinzile lor… blogul asta cum e? e unul de scriitor sau unul pur si simplu? de ce oare am simtit nevoia sa am doua? oricum sunt cam schizo.tocami citesc „omul dedublat” al lui Dostrievski. doamne ce ma prinde si ecsemana cu Goliadkin…
    olga@ lasa-i pe scriitori sa fie cum vor. fii mai indulgenta

  25. Scuze 🙂

    BLOGGUL SAU TREBUIE SA FIE O AMPRENTA A PERSONALITATII SALE. Reactii la realitate, cate un poem, fragment din scrierile sale strecurat; cum spune si lucia, info despre cartile sale si despre ale altora- info prezentate nu ca o autoreclama, ci, eventual ca o contextualizare a experientei in urma careia a rezultat cartea. Fotografii care l-au emotionat, filme care ii plac, gesturi pe care le admira. Mie imi place ca pot sa discut cu el pe probleme care ne preocupa, ca pot, mai ales, sa traiesc la un nivel spiritual care lui ii este foarte firesc,e atmosfera pe care o respira. Intr-o lume atat de putin preocupata de cultura, el poate fi o sursa a ei, el o poate face vie, el si bloggeri valorosi ca lucia si altii, foarte buni pe care ii poti descoperi in blogosfera (am vreo 30 care imi plac mult si alte 30 pe care ii consider interesanti.
    Problema daca bloggul ii scade calitatile de scriitor s-ar putea sa fie falsa. A scrie o carte buna, probabil, presupune un anumit nivel al concentrarii in perceperea realitatii exterioare si interioare, tine de o anumita stare sufleteasca, de o anumita obsesie care nu iti da pace pana nu ii dai forma. Acolo e un alt traseu ce trebuie urmat. Poate ca daca nu esti in stare sa mai scrii bine se datoreaza pierderii temporare a legaturii cu acea zona, pierdere normala uneori, nu pentru ca scrii pe blog. Poate ca daca vrei sa o regasesti e nevoie de a-I acorda toata atentia si poate e nevoie sa intrerupi comunicarea mai facila cu exteriorul…Nu stiu exact, zic si eu …
    Ideile mediocre …aici este partea benefica, poate, a contactului cu realitatea, ele trebuie ucise, aici e locul unde pot fi ucise- daca ideea se incapataneaza sa se impuna- altfel ignorarea ei este suficienta. Nu poti sa nu fii si contaminat de ele, …iar chestia e ca, probabil din “aici si acum” se nasc si cele mai faine idei pentru eternitate.
    Eu simt ca aici suntem oameni, scriitori sau nu, care iubim manifestarile spiritului si comunicarea noastra nu poate fi decat benefica. Imi place sa intru pe blogguri de scriitori si asta imi deschide apetitul pentru citit.

  26. „Imi place sa intru pe blogguri de scriitori si asta imi deschide apetitul pentru citit.” f misto ce zici tu aici.
    asa e. si eu am sesizat o exagerare cand am zis ca scriitorului ii scade „potenta” scripturala datorita blogului. dar o influenta in scrisul lui cu siguranta ca este.
    oricum imi place mult ce-ai spus mai sus, camir

  27. Eu nu cred ca scriitori vor fi estompati de blogareala ce-a-nflorit si pe la noi. Chiar daca blogarii vor publica volume de memorialistica iesite din newmedia, ele vor avea alt public, si implicit un alt impact. Blogarilor le lipseste experienta in structurarea unui material de larga respiratie, dupa -sa zicem- un an de scris zi de zi. Dar si acest handicap poate fi depasit cu ajutorul unui editor profesionist. De curand am observat altceva, scriitori din diferite generatii literare incearca sa combine blogzinul literar cu jurnalul oline traditional. eBucheTe (http://www.ebuchete.ro). Acolo scriitorii tomitani Dan Persa si Grigore Soitu experimenteaza scriitura blogareasca, o trec prin filtrul experientei lor creative. Cam atat, oricum posatrea ta e interesanta!

  28. hahaha!

    lumea merge inainte, cu sau fara mesaje apocaliptice sau, dimpotriva, elogii la adresa blogurilor.

    intre timp, ne distram… cu suspinele unor consacrati/sacri. sau cu analizele de obicei pozitive ale noii generatii.

    chapeau, doamna poetesa!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s