o mica sinteza despre literatura tanara

Literatura romana si obscenitatea

13 ianuarie 2006

Noul val al literaturii romane tinere trateaza fara complexe sexul si „cuvintele tari”

In volumul sau „Manifestul anarhist”, aparut in 2000, poetul Marius Ianus nu s-a sfiit sa utilizeze vorbe spuse de-a dreptul. Cel mai cunoscut pentru „limbajul dezlantuit”, si care a starnit un adevarat scandal, a fost violentul poem „Romania”, care continea, printre altele, cuvantul „muie”, repetat de cateva zeci de ori.

Cu un bogat trecut istoric, acuzatiile de pornografie, obscenitate si imoralitate se mai aduc inca in Romania secolului XXI. Nu numai pentru „scene fierbinti”, ci si, pur si simplu, pentru uzul unor cuvinte tari sau pentru exhibarea unor atitudini „nepotrivite”.

Daca in cazul lui Ianus „atentatul la pudoare” era justificat de vehementa protestului social si politic la adresa sistemului, in alte cazuri tinerii scriitori utilizeaza limbajul fara perdea din ratiuni estetice, pentru ca povestirea subiectului o cere sau dorind nu neaparat sa atate cititorul, ci, dimpotriva, sa-l confrunte pe acesta cu partea „autentica” a existentei.

Nu pot lipsi, sustin scriitorii cunoscuti sub numele „generatia 2000”, cuvinte utilizate, pana la urma, de multi dintre noi si care fac parte din fondul de baza al limbii. Nu lipseste, in ceea ce publica ei, nici atitudinea provocatoare, nici un oarecare teribilism in a scrie in feluri interzise generatiilor de dinainte.

„Acuzele cu obscenitatea si pornografia sunt facute la modul diletant, de foarte putine ori nefiind argumentate cu text propriu-zis”, sustine prozatorul Ionut Chiva, unul dintre cei acuzati de pornografie. „O alta prostie este ca acesti „adversari” (ai tinerei generatii) isi bazeaza ceea ce sustin pe folosirea cuvintelor „cu patru litere”, care pot fi gasite nu numai in carti, ci mai peste tot in jurul nostru. Pentru mine, obscena e o carte proasta. E si o nepotrivire de formatie culturala intre cartile analizate si comentatori. Probabil este o prapastie mare de sens, rezultatul unei formatii culturale diferite. Verdictele se dau mult prea usor”.

Telefoane erotice si poezie viscerala

„Sunt o doamna, ce p mea.” Astfel incepe deja bine-cunoscutul roman „Bagau” (Editura EST, 2004), al Ioanei Bradea, premiat anul trecut de „Romania literara” si de Uniunea Scriitorilor, ce trateaza pe larg si fara complexe de limbaj subiectul telefoniei erotice. O carte contestata a fost si romanul „69”, al lui Ionut Chiva, aparut in 2004 la Polirom. Trimiterea argotic-sexuala din titlu si descrierile crude ale unor episoade „perverse” nu au fost deloc pe placul conservatorilor. Nu a fost scutit de critici nici volumul „Fisa de inregistrare” (Polirom, 2004), al Ioanei Baetica, unde desfasurarile sexuale explicite sunt cu adevarat debordante si, potrivit unor critici, poate mai putin justificabile estetic decat in celelalte cazuri. Foarte contestate pentru limbajul lor dur au fost si volumele „Pizdet” (Aula, 2002) si „Letopizdet” (Design&Print, 2004), ale basarabeanului Alexandru Vakulovski. In „Letopizdet”, el scrie: „Romania sta cracanata, cu p in vant () E ca o studenta dezorientata, care a terminat universitatea, dar ar mai ramane, s-o mai suga la profesori.

Parca ar vrea mai mult in UE, ca rimeaza cu muie”. Despre aceeasi carte, Ion Rotaru a scris, intr-un articol din „Oglinda Literara”, ca „() se dezvolta cu mare insistenta o intreaga avalansa de pornografie si scatologie, cum altele n-am citit in tot ce s-a scris la noi. Cele patru cuvinte de baza care poarta acest fluviu de laturi verbale () nu lipsesc din niciun pasaj: acuplare, falus, vagin, defecare, urinare, flatulatie, excremente etc. sunt numite in exclusivitate cu vocabule stramosesti, pana la satietate si greata cumplita de sute si sute de ori.”

Cuvinte nepotrivite

La fel ca si proza, o parte a poeziei tinere a fost acuzata de „limbaj nepotrivit”. Asa stau lucrurile cu volumele Elenei Vladareanu, sau, mai recent, cu volumul de debut al Mirunei Vlada, intitulat „Poemextrauterine” (Paralela 45, 2004). Pe de alta parte, un exemplu ce vine dintr-o alta generatie de scriitori este al cunoscutului poet Emil Brumaru, care nu se fereste deloc de cele mai tari cuvinte ale vocabularului, dar atenueaza prin intentia pronuntat jucausa indraznelile de limbaj. Un volum de versuri precum „Infernala Comedie” (Brumar, 2005, cu manseta specificand interdictia catre minori) nu este deloc sarac in „cuvinte rusinoase” si in descriptii sexuale detaliate, dar fara cine stie ce „perversiuni” sau teribilisme, motiv pentru care este tratat, de aceiasi adversari ai „pornografiei” cu ingaduinta.

Unii reprezentanti ai noii generatii sustin ca reactia violenta a mai varstnicilor si „consacratilor” tine mai degraba de faptul ca se simt amenintati de tinerii ce tind, constant, sa-i ajunga din urma, decat de criteriul strict al valorii literare si, in speta, al prezentei pornografiei. In 2004, interventiile in cenaclul Uniunii Scriitorilor (USR) ale unor scriitori tineri precum Claudiu Komartin sau Ionut Chiva starneau furia presedintelui de atunci al USR, Eugen Uricaru. El s-a exprimat public impotriva obscenitatii tinerilor, carora le-a negat valoarea literara, recurgand apoi si la masura extrema de suspendare a cenaclului condus de profesorul Mircea Martin.

Ioana Bradea va ajunge in manual

Presedintele actual al USR, criticul Nicolae Manolescu, este insa de parere ca reactia la indraznelile de limbaj ale tinerilor nu se datoreaza vreunei dorinte de a-i marginaliza, ci este pur si simplu rezultatul schimbarilor de coduri culturale. „Acuzatiile ca tanara generatie literara ar scrie obscen sau pornografic sunt departe de adevar”, crede Manolescu.

„Este vorba de false pudori ale unor oameni care nu au citit destula literatura. Cred ca in clipa de fata ne confruntam cu un mic soc, pentru ca toata aceasta literatura necenzurata i-a luat pe nepregatite pe unii. In perioada interbelica, abia incepea sa se construiasca un limbaj pentru literatura erotica. Dupa anii de cenzura comunista, acest limbaj incepe din nou sa fie folosit la noi, dar va mai dura pana cand sa fie acceptat intru totul”.

Criticul nu crede ca se poate reprosa generatiilor mai vechi ca au „blocat” pe cineva sau ca s-au batut pentru putere. „Sunt ciocniri de coduri culturale. In momentul in care un scriitor intra in manual, el sfarseste prin a fi acceptat. Ioana Bradea, de exemplu, va intra in manual fara nicio discutie. Autorii tineri, chiar neomologati de critica, au fost acceptati cu mare placere de cei care-i studiaza, si bine receptati, probabil pentru ca scriu despre lucruri in care tinerii se pot recunoaste”, adauga presedintele USR.

Ce este pornografia

Provenit din doua cuvinte grecesti, pornE (care desemna o anumita categorie de femei usoare) si grafein (a scrie, a lasa semne), termenul a ajuns sa capete conotatii variate, in functie de mentalitati si de epoca. Cea mai cunoscuta definitie numeste pornografice orice materiale prezentate cu scopul exclusiv de a excita, fara alte intentii estetice. O definitie extinsa, desi subiectiva, include in categoria pornografiei acele atitudini care sunt obscene sau aduc atingere standardelor morale ale societatii.

„Luceafarul” obscen

Desi se stie ca Eminescu a produs poezie si proza licentioasa, acest lucru a fost, de multe ori, trecut sub tacere de comentatorii sai, iar cuvintele sau frazele care nu au convenit au fost scoase sau prescurtate. Putini dintre cititorii lui Creanga stiau, inainte de 1989, ca acesta este si autorul unor povesti erotice precum „Povestea p”. La aparitia „Florilor de mucigai”, Tudor Arghezi a fost si el acuzat de pornografie, iar suprarealistul Geo Bogza a ajuns sa faca inchisoare pe motiv de literatura obscena.
247281
Sursa: Evenimentul Zilei

11 gânduri despre „o mica sinteza despre literatura tanara

  1. Sunt doar cand alearga prin Piata Romana in fundul gol si chiar si atunci este relativ. In rest, cuvintele sunt cuvinte si nu o pula cu care te trezesti in fata.

    Personal consider mai important motivul folosirii unor cuvinte deocheate, decat folosirea lor propriu-zisa. Ajuta, transmit ceva, exista un motiv pentru existenta lor sau doar sunt puse pentru a fi, pentru a soca, pentru a atrage atentia?

  2. Articolul e neprofesionist facut, daca stam sa-l citim. Daca nu, desigur, ne putem entuziasma pana peste cap de vizibilitatea tinerilor autori si de suprarealismul (sic !) lui Geo Bogza….

    Avangarda nu se rezuma la suprarealism, copii !

  3. da cosmin asta cu avangarda e perfect adevarata. dar ca orice BRAND (cume orice curent literar) a ramas doar partea mai vizibila, mai bombastica, suprarealismul..
    articolul e pt tot poporul nu e ceva de pus in cartile de specialitate de acord. e pt cei care o iau de la 0 cu lit contemp sunt de acord.

  4. Hmmm

    Pai tocmai, ca nu suprerealismul e „vizibil” si „bombastic”…Scandalurile mari si socurile lingvistice pe care ni le amintim (daca ni le amintim) tin de avangarda in sensul futurist, constructivist, dadaist & so on. Adica de la Contimporanul, Integral, 75 HP & so forth…

    Suprarealismul romanesc e ultima – si cea mai longeviva – dintre etapele avangardei.

    Daca e pentru tot poporul, iar nu pentru specialistii care – de dragul metaforelor – accepta si imprecizii, sa fie cel putin exact in termeni. Nu de alta, dar acelasi „popor” care a inteles de la 0 literatura contemporana a anilor 70 il legitimeaza inca pe Paunescu ca poet important, pe Sararu ca prozator…Tot niste mici neintelegeri populiste, deh….

  5. Dap. Alta moda ieftina. A fost interesant la inceput, a fost sincer…dar deja a devenit la moda ca toti pseudoartistii sa mai bage si o injuratura sau sa impodobeasca obscen vreo expresie. Apar din ce in ce mai rar imbinarile de realism curat si arta.

    P.S : I-am exclus pe canonici pentru ca respectiva comparatie imi pare putin hazardata. Nu mai intru in subiectul Ioana Bradea pentru ca nu vreau sa stric postul comentand aiurea 🙂

  6. draga miruna,
    nu cred ca ai statutul, experienta, cultura de a critica, poate nici de a observa, daca si ce gresesc alti colegi de-ai tai
    cred ca, la fel ca multi alti tineri scriitori, te ia valul si deja te vezi la 50 de ani ca un critic renumit de literatura
    cred ca te visezi in paris, mergand pe sub turn, cu o esarfa verde la gat, nu?
    nu scapa din vedere ce esti tu defapt

  7. Eu – sa ma vad critic??? doamne fereste!.
    si oricum nu trebuie sa fii critic literar (si vad ca aceasta confuzie se perpetueaza inca in mentalitatile traditionale) ca sa iti dai seama ca aceasta analiza e din topor. daca eu sunt dispusa sa-mi asum ca nu detin „cultura critica” necesara pentru a-mi evalua colegii de generatie, atunci imi e foarte clar ca nici autorul articolului nu o are, ba chiar mai rau.
    nu ma visez deloc in paris, vad ca faci niste asumptii fantasmagorice, fara sa ma cunosti de fapt. eu stiu si am aratat cine sunt. dar tu?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s