Mihai Iovanel – despre critica literara viciata de interese economice

Home » Mihai Iovanel – despre critica literara viciata de interese economice

articol mai vechi, descoperit prin blogul elenei vladareanu dar despre care am mai auzit vb in diverse contexte (si dan c mihailescu s-a burzuluit la el). mi-a placut f mult (cam asta abordez si eu in lucrarea de licenta _ cum structurile de putere folosesc domeniul cultural drept stindard al consolidarii brandului) mai ales concluzia:

Nu de critica trebuie sa ne temem, ci de lipsa ei. De vremea in care economicul va trece ca o locomotiva peste autonomia criticii.
Cronica literara ca institutie autonoma se apropie de sfarsit – cel putin in mediul paper. Viitorul (care a inceput deja) e al revistelor de trust: editorial („Sdc“) sau media, gen Vantu („Idei in dialog“). Chiar si revista-fanion a presei literare, „Romania literara“, a trebuit sa treaca la Patriciu pentru a supravietui. În aceste conditii, viitorul artei pentru arta e destul de sumbru. Revistele vor lucra pe liniile de fuga convenabile & utile trustului si relatiilor de putere pe care acesta le stabileste. Criticii se vor transforma in simpli functionari. Revistele private nu vor putea supravietui in afara trusturior de presa/ editoriale (decat in regim de exceptie, gen „sot bogat – nevasta cu fandacsii culturale care trebuie satisfacute“). Motivul principal e difuzarea: pretul de productie poate fi unul modic, dar difuzarea (in conditiile colapsului Rodipet: prezentul si viitorul apartin liniilor private de difuzare, care fie zic pas publicatiilor solo, fie le escrocheaza, incasand diverse comisioane fara sa difuzeze decat foarte putin) va fi aproape imposibila. Ramane mediul virtual: bloguri, site-uri, care pot fi facute la preturi foarte scazute si pot deveni chiar profitabile (traficul atrage reclama etc).

Vor fi doua tabere inegale: aparatul editorial si critica de trust, pe de o parte, de cealalta parte critica independenta din mediul virtual (daca si atata cat va mai fi ea). Critica universitara nu intra aici, ea fiind din alt film.

Sa ne intelegem: nu spun ca lucrurile ce vor fi promovate indistinct ca bune vor fi proaste in corpore. Raportul intre carti proaste si carti bune se va pastra, probabil. Spun doar ca judecata critica va inceta sa functioneze autonom. Va fi doar o operatie in marele proces editorial.
P.S.
Înca doua lucruri.
Primul, referitor la ce zice Dan C. Mihailescu, ca „Între cronica literara si jurnalismul cultural diferentele au fost si au ramas clare si ferme. Cea dintai cata sa cultive masura, demonstratia solid argumentata, nuantele si contextualizarea operei, cealalta adora exageratia, spumegatia sulfuroasa, reductionismul, atacul la persoana.“ Îi aduc aminte ca el insusi e stimat ca animator media, nu ca varf al inteligentei critice. Sper ca nu-si face vreo iluzie in sensul asta.
Al doilea, referitor la ce crede, in acelasi dosar al „Dilemei“, Ioana Parvulescu. „Victoria maxima a criticului este sa te faca sa citesti.“ Nu, asta e victoria maxima a PR-ului. Victoria maxima a criticului e sa te faca sa reflectezi la ce citesti, sa te faca sa gandesti cartea dincolo de coperte.

restul cititi aici ca merita


Leave a Reply

Your email address will not be published.