eu feat Octavian Soviany

fotografii-0166poeme scrise la sfarsit de vara,  cand eu eram la Berlin iar el… intr-un loc foarte linistit si departe de lume

intai eu:

Buzele

 

Stau intr-o berarie berlineza cu lustre rosii

Si un scaun de plaja atarnat de tavan.

Ei rad si sorb berea cu pofta.

Suntem vreo 20 la masa.

Vrem sa fim cat mai prieteni unii cu altii

Asa cum se face.

Dar simt in aer forma buzelor tale

Vad pe tapetul din fata aripile unei pasari desenate

Stangaci probabil de un betiv

caruia ii era dor de valuri.

Sunt buzele tale aici si simt ca mi-e cald

Ca ma pot ridica deasupra mesei si pot pluti

 Buzele tale se formeaza din nori

Buzele tale ma cauta  acum printre meduze.

 

Arunc 3 euro pe masa si plec fara

Sa spun noapte buna.

E multa lumina pe strada si putin frig

Forma buzelor tale se plimba din felinar in felinar.

gasesc o terasa goala

cu scaune scalciate si paturi rosii

sa-ti invelesti genunchii

Ca e deja septembrie

Si pasarile cuibaresc doar in visurile betivilor.

Am gasit tabloul acela impresionist

Din care noua ne place mereu sa facem parte.

Lumanari care palpaie

Un barman vesel cu care te intelegi din priviri.

buzele tale stau lipite de vitrina barului

din rasuflarea ta se formeaza desene abstracte –

frumusetea aceea consistenta

pe care aproape ca o poti bea

 

ma intorc la hotel purtand doliu.

 

acum el

 

 

 dacă berlinul ar fi un măr mare şi roşu

Treci pe străzi
berlineze la care
paşii mei nu-ndrăznesc
nici măcar să viseze.
Respiri aerul,

 sonor, ca o tobă de tinichea,
al berlinului.
Priveşti, fascinată,
tablourile vechi din
muzee. Asculţi
prelegeri inteligente,
rostite
într-o engleză perfectă.
Vorbeşti

 la telefon cu
dan sociu.
Iar seara te-ntorci
la hotel obosită
şi-ncepi,
cu gesturi mecanice, să te
dezbraci.
Te opreşti o
clipă în faţa oglinzii
şi îţi priveşti sânii,
cu o uşoară nelinişte,
aşa cum şi i-a
privit eva braun
puţin înainte să moară.
Dacă berlinul
ar fi un măr mare şi roşu
ştiu că mi-ai da
jumătate din el.
într-un loc blestemat de istorie

Te-ai oprit
într-un loc
blestemat de istorie.
Aici
au murit odinioară
doi oameni
care şi-ar fi sărbătorit
nu peste mult
nunta de diamant.
Ai ochii înceţoşaţi
şi colţurile buzelor
puţin lăsate în jos.
În spatele tău
cineva (poate vântul)
fluieră încet, foarte încet
lili marleen.
S-a făcut frig.
Te închei la sacou
de parcă ţi-ai pune pe umeri
o cămaşă de penitenţă.
Şopteşti:
„Orice loc
blestemat de istorie
e o câmpie cu maci
pe care vântul o
traversează
purtând pe obraji
o mască de fier“.
Amurgul e roşu şi rece.
Iar lângă zidul berlinului
nu
plânge nimeni.
Nici măcar apaneagră a spreei.

chiparos pictat de van gogh

Îmi vorbeşti
despre vizita ta
muzeul de artă
şi despre pânzele lui
renoir, pe care
culorile rând
ca nişte dansatoare de
cabaret puţin turmentate.
Te ascult în tăcere
Şi aş vrea să fiu sticla
ochelarilor tăi.
Să-ţi vopsesc în roşu
toate cuvintele
care-mi intră prin gură
şi îmi ies prin urechi.
Atunci
o să te uiţi
poate la mine
ca la un
chiparos pictat de
van gogh,
căruia vântul
tocmai i-a retezat o
ureche.

 

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s