Foamea

de aici (plus alte impresii)

de la nasaud (unde ne-a condus tanarul si tonicul tata al lui gelu vlasin cu 100 km pe ora, ca sa nu pierdem trenul, facandu-ma sa ma simt ca in montaigne russe si trecand fulger pe langa 2 accidente) am luat minunatul tren catre timisoara de unde impreuna cu oana dobosi alex potcoava si dl vighi pornim in cucerirea Lipovei. Si a castelelor din zona. Calatoria a durat 8 ore am trecut prin localitati inedite pe unde nu mai trecusem pana acum (doar O acum 20 de ani) Beclean Dej Gherla Cluj (am zarit strada horea, o strada  cat o lume) Huedin (Banffyhuniod in maghiara ca vorba aia toate numele nobiliare se scriu cu y la sfarsit cum bine zice O) Ciucea (unde Goga a cumparat un castel de la vaduva lui Ady Endre) Arghireş Aleşd Stâna de Vale (stancile Apusenilor si tunelele lor) Oradea Carei Arad … Timisoara. Nu am avut intarziere… dar ne era o foame cand am ajuns…

inainte sa povestesc de lipova si timisoara si superbia lor am facut si ceva observatie sociologica fiindca am fost efectiv socata:

Trenul in care am circulat de la Nasaud la Timisoara este supranumit trenul foamei si cred ca detine cel mai lung traseu din Romania – Iasi – Timisoara. Este celebru (din ce am inteles) pentru ca transporta in perioada comunista moldovenii ramasi fara serviciu (muritori de foame) veniti in Banatul prosper sa se capatuiasca. E de cercetat migratia aceasta, tipologiile, motivatiile in fine, pare un fenomen interesant. Daca stai sa te gandesti acest tren transporta de fapt capsunarii epocii ceausiste…

Trenul dateaza inca de prin anii 70 cred. Scartaiala din toate incheieturile te asigura de acest fapt. Rugina e culoarea lui pregnanta si toate scaunele sunt acoperite cu muşama din aia cacanie si la geamuri sunt perdele cacanii dar branduite falnic cu initialele CFR – despre care eu ziceam in copilarie ca inseamna Caca-te Fara Rusine si uite ce intuitii bune aveam… urmeaza sa aflati de ce la final. Dar nu cred ca tine de saracie sau de comunism ci de gust si de respect fata de cetateni ca o institutie precum CFR in loc sa aleaga o culoare mai calda si mai suportabila pentru ochii calatorului a ales cacaniu- avand in vedere ca oamenii isi pot petrece o zi intreaga acolo calatorind. Mirosul acestor musamale iti intra si in oase (2 dusuri a trebuit sa fac sa nu-i mai simt oribilul miros in piele).  Cu un WC total science fiction (pacat ca nu am avut aparatu la mine, produce oricum senzatii tari, cred ca de vreo 20 de ani nu s-a mai intrat acolo cu un mop). Cu transpiratie si oboseala manjita pe pereti. dar cu oameni veseli care vorbesc tare rad si fumeaza la geam fara jena alaturi de conductorii obeji (chiar, de ce sunt majoritatea obeji daca au salariile mici?) cu barbati nerasi cu sticle de vodca Polar in buzunarul de la piept. cu femei cu batic in cap sosete albastre flausate si papuci de plastic roz (pe canicula) mancand mici inmuiati in mustar pe o tava de carton (dar erau vreo 10 mici puturosi si vreo 2 kebabi de mirosea cred ca pana la locomotiva). cu drumuri ne electrificate, cu o natura nebuna si verde care parca face in ciuda prin salbaticia ei. cu multa padure ca sa mai poti respira. Cu zeci de  vaci si gaste pe margini. Un tren romanesc. Cu o neputinta romaneasca. Cu o foame de normalitate. Si degete pline de tina butonand un  mp3 player argintiu. Si o colega de compartiment eleva la liceul de stiintele naturii si protectia mediului care, dupa ce bunica si-a terminat cei 10 mici unsurosi plini de mustar, i-a spus firesc: arunc-o pe geam ca nu incape in gunoi. Da nu aici, ci la WC,  sa nu vada lumea! Atat de firesc. O mentalitate intreaga cuprinsa intr-o fraza.

6 gânduri despre „Foamea

  1. draga amalia asa e dar tre sa mai scriem si la caterinca nu? mie obeji si franzuji imi suna mai bine, mai autentic

  2. sa stii, miruna, ca strada horea chiar e o lume…
    cat despre tren, o da, am avut placerea de a calatori cu acceleratul impricinat de la deva la iasi acum mai multi ani, (pret de o noapte intreaga…cu bonusul unei dimineati pierdute- mergeam la olimpiada de romana), dar, culmea, e si singurul tren care ma poate duce de la deva pana la cluj la o ora decenta, asa ca ma vad, uneori, nevoita sa retraiesc o serie de senzatii tari & romanesti, 100%
    este o oroare, dar si un topos. multe patanii si povesti in decorul respectiv…

  3. mda mi-e tare dor de cluj mai ales ca nu l-am mai vizitat de mult. si strada horea nu am apucat sa o cercetez in profunzime..
    iar despe trenul groazei sau al foamei , da , ar trebuie facuta o antologie cu povesti din toposul sau (plus poze pt veridicitate)
    salutari olga

  4. in orice caz, daca treci prin cj nu doar pe fuga, ci in tihna, da un semn. orasul ti se pare relativ mic daca ajungi sa-l cunosti, insa multe cotloane frumoase, majoritatea neinscrise ca repere pe nicio harta/ in niciun ghid, etc.
    te salut & la multi ani pt maine 🙂 (si tatal meu era nascut in 17 august, asa ca ma simt cumva atasata de ziua asta)

  5. da, clar Clujul trebuie savurat in tihna. eu cel ami bine stiu muzeul de arta pe care l-am vizitat deja de 2 ori (o data ma feream de ploaie si am stat vreo 4 ore..) dar care mi-a placut f mult (mai ales partea moderna spre contemporana..)
    merci!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s