17 august 1986. cântec de dragoste

Fotografii-0527

Când te-ai născut tu

eram un bărbat aproape

bătrân.

Alcătuiam din

dopuri de bere

hărţile constelaţiilor.

Hărţile

tuturor constelaţiilor.

 

În timp ce tu înghiţeai

prima gură de aer

eu ţineam pe genunchi

disperarea. Şi disperarea avea

chipul lui ceauşescu.

Era o mahalagioaică batrână şi grasă

cu chipul lui ceauşescu.

 

Ai învăţat pe urmă să

mergi. Ai făcut câţiva paşi

în direcţia mea arătându-mi că ai

o pauză între vene

şi o aşchie de metal în

femur. Moartea ta era ascunsă acolo.

 

Pe atunci nu vorbeam niciodată

Îmi trimiteai doar

desenele tale

pline de fluturi şi de

pisici. O

singură dată

ai făcut,

cu linii stângace,

un sex de băiat.

 

Afară

buldozerele dărâmau 

bucureştiul, pop înalţa

casa poporului,

iar sângele meu flutura

deasupra şantierelor

ca un drapel ponosit,

căci eram un bărbat

aproape bătrân,

cu prostata mărită

şi gânduri de sinucidere.

Nu-ţi presimţeam încă buzele,

Forma sânilor tăi

nu se contura încă

sub hainele tale de şcolăriţa.

Totuşi

îţi auzeam uneori respiraţia

pătrunzând prin ferestrele îngheţate,

scrâjelindu-mi pe piept

frunze roşii şi ascuţite

şi atunci îmi spuneam:

doar dorinţa şi moartea

au asemenea frunze.

 

Mai întâi

mi-ai pătruns în cuvinte.

Vorbeam cu

vorbele tale. Fredonam

cântecele neghioabe.

Alcătuiam

din dopurile mele de bere

forma stângace a unui

sex de băiat. Mă

uitam în oglindă

şi aşteptam să-mi apară pe

chip

trăsăturile tale.

 

Pe stradă

oamenii aveau toţi

chipul lui ceauşescu.

Cântau

cântece patriotice.

Până şi beţivii din rahova

intonau

cântece patriotice.

 

Pe atunci bucureştiul

se numea ceauşima.

Semăna

cu o groapă comună,

iar în visele tale

începea să apară

un bărbat obosit

şi aproape bătrân

cu o carte

subţire sub braţ şi puţină

cenusă

pe reverul sacoului.

Îi scoteai

cu degetele tale bondoace

de copil răsfăţat

pământul din gură.

 

Era

pământul galben al

ceauşimei cu

duhoarea lui acră de

hoit.

 

Totul a devenit

pe urmă confuz.

Îmi amintesc de exemplu

de scena aceea

când tatăl tău

(un bărbat încă tânăr,

încă foarte vivace)

şi tatăl meu

(căruia îi crescuse

nişte iarbă pe piept

sub pământ)

îşi dădeau mâna

puţin stânjeniţi, la o masă

dintr-un local.

De telecabinele

purpurii care circulau numai noaptea

între frunţile noastre. Şi de prima

ta menstruaţie. Viaţa ta de femeie

începea ca o dictatură

dintr-o ţară exotică

unde arborii au

frunze roşii şi ascuţite.

 

Sângele meu a fluturat

atunci înspre tine ca un

drapel ponosit

 

Eram un bărbat

aproape bătrân

care după ce aşteptase

căderea lui ceauşescu

nu-şi mai aştepta acum

decât moartea.

Un bărbat obosit

care de la săptămână la alta

şi de la o lună la alta

semăna tot mai tare cu ceauşescu.

 de Octavian Soviany

7 gânduri despre „17 august 1986. cântec de dragoste

  1. bine … ” inalte” asa, in ghilimele, altfel nu stiu cum sa le numesc. iti urez la multi ani, cu pauze si cu reveniri, si iar cu pauze si iar cu reveniri – cand aici, cand dincolo.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s