madonna de ferentari

madonna___n_rom__nia_aa72470

A fost una dintre cele mai plictisitoare însăilări artistice pe care le-am văzut vreodată. Spectacolul a fost un ghiveci înduioşător de prost făcut. Tezist şi superficial, a fost o sumă de imagini aruncate anapoda: puţin sex, puţină politică, şi mai puţină muzică. Motive sexuale îngroşate gratuit: o mireasă sărutată pe gură, într-un gest de lesbianism care nu mai dă pe spate pe nimeni; un act sexual cu o chitară – un gest ieftin şi facil; mângâieri lubrice ale feselor – frumos, dar banalizat prin repetare. Simbolurile politice – aceeaşi inocenţă hollywoodiană, ideologii în alb şi negru, iconuri căutat puternice, dar banalizate: Hitler şi Michael Moore, Kim Jong-il şi Obama, Lukasenko şi Al Gore. Şi pentru ca şuşa să fie completă, Madonna a apelat la reţeta infailibilă a tuturor realizatorilor TV şi a show-man-ilor fără idei şi talent care vor să scoată un succes rapid: a adus pe scenă nişte ţigani. Madonna a dat-o pe lăutărească. Şi i-a întrebat foarte serios pe spectatori dacă ştiu cum se spune în ţigăneşte „iubire nebună”, pentru că, nu-i aşa, astfel e iubirea, nebună. De la iubire, diva a sărit iar la politică. „Mi s-a adus la cunoştinţă, că în Europa de Est, ţiganii sunt discriminaţi”. Evident, Madonna nu poate accepta asta, cum nu poate accepta nici ca homosexualii să fie discriminaţi. Trebuie să ne iubim şi să ne respectăm între noi. Of, of, Madonno, Madonno, trebuia să vii tu din America să-mi spui că dictatura e rea şi democraţia e bună şi că binili învinge. Nu vrei tu mai bine să faci o tură prin sectorul 5 cu autobuzul 117, că tot circulă în noaptea asta „sticky and sweet”? Sau mai bine să cânţi, dacă tot ne-am ostenit cu toţii până aici?

Original şi provocator cum s-a anunţat, afurisit de mai multe biserici simultan, show-ul a sfârşit în clişeele prăfuite ale political correctness-ului şi vai! în conformismul cel mai sterp cu putinţă. Kitschul nu a fost căutat în scop ludic sau ironic, el a fost obţinut involuntar, marcând un show despre care ni s-a spus că va fi unul cum n-a văzut România. Şi chiar n-a văzut. Depeche Mode a fost profi şi deştept făcut, Rolling Stones a fost cool şi felin, Billy Idol a fost fierbinte şi sexy, Madonna a fost pur şi simplu plictisitoare. Un show de plastic. O dezamăgire. Cât despre divă –aşa cum este alintată la toate buletinele de ştiri – n-a fost nici sticky, nici sweet (deşi cei de lângă scenă bagă mâna-n foc că au văzut cea mai bună parte din Madonna). Nici n-a prea cântat. Mie mi s-a părut o Bubulină făcând playback după Madonna de altădată .

o interesanta descriere din ziarul Gandul

PS in afara de faptul ca ea e nascuta pe 16 august si eu pe 17 (ceea ce mi-a atras atentia cand eram adolescenta), cateva balade foarte frumoase si forta pe care o emana prin toti porii, Madonna nu inseamna pentru mine acum decat (cum zice si jurnalistul de mai sus) un conglomerat tipic al kitsch-ului american, un de toate pentru toti, o spoiala fara pic de consistenta. si sincer, a inceput sa ma dezamageasca total Madonna in momentul in care am realizat ca dupa cate o balada frumoasa urma un videoclip obscen ca de film porno putin mai stilizat, ceea ce te face sa te intrebi ce naiba se ascunde in spatele mastii ei.. nu cumva un mare vacuum identitar exploatat pentru a fi mereu la moda si a face bani? sigur, personalitatea ei e provocatoare (interesanta de studiat ca orice epidemie..), are si o orientare mistica despre care s-a vorbit foarte mult, dar ceea ce mi se pare ca arata toate combinatiile astea din viata ei e exact gustul amar pe care ti-l lasa o reclama foarte bine facuta: niste indivizi care recomanda un produs ca fiind exceptional nu din convingere sau din anumite principii ci fiindca sunt platiti sa faca asta. prin urmare mesajul reclamei nu vine dinauntrul lor ci dintr-un interes rece si meschin care te trateaza pe tine privitorul drept o marioneta nascuta numai pentru a cumpara orbeste acel produs si atat.. in fine, Madonna (interesanta si aceasta odioasa asociere a numelui ei cu simbolul curateniei Fecioarei Maria din crestinism) ramane pentru mine o mercenara a corectitudinii politice si atat.  si un cameleon estetic, care isi schimba stilurile asa cum isi schimba chilotii doar pentru a fi totdeuna in top. si ma intriga ca se tot spune despre ea ca are un stil unic … cand de fapt stilul ei e lipsa totala de stil si de o anumita coerenta estetica (si artistica) care vine din fermitatea anumitor principii. de exemplu nu-mi pot imagina un Jim Morrisson sau un Freddy Mercury impopotonandu-se la 50 de ani si cantand cu influente rapp sau hip hop doar ca sa fie in top si la moda. marea problema insa este ca pe Madonna ti-o poti inchipuind facand orice. chiar si cantand manele…

Later edit: gasiti aici un articol scris de mai multi autori vestici despre „coarda sensibila” atinsa de Madonna in concertul din Romania in legatura cu problema tiganilor. e revoltator!

alte pareri?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s