lungul drum spre casa

a durat 24 h. am schimbat vreo 3 trenuri. am avut 6 bagaje. peste 60 kg au cantarit. dar nostalgia… ea cum se masoara? in grade, in litri, in kilograme?

adio Graz, mon amour…

ma refac in Bucurestiul drag. acum in cotroceni, maine in dristor. trebuie sa imi reintru in normalitate. dar normalitatea in ce se masoara??

4 gânduri despre „lungul drum spre casa

  1. nu stiu, Miruna, poate ca normalitatea se masoara in ce-ai facut tu la Graz si lucrurile de care-ti vei aminti cu drag si de care te-ai apropiat si-au ajuns sa te lege organic la un moment dat, si care-ti vor lipsi o data intoarsa. ai aici niste oameni care te-asteptau cu drag si cam atat. dupa o saptamana, in locul tau as fugi din nou. n-as ramane aici. dar nu se va mai putea… si iti spun atunci: bine-ai revenit!…

  2. Bine ai revenit pe pamant romanesc! Cred ca a fost o experienta strasnica si ai multe de povestit! In martie vin cu Alex la Bucuresti ca citeste la Blecher la Komartin! Asa ca vreau sa ne intalnim sa povestim! Si cum ai vazut ai devenit scriitor canonic:)), esti predata la universitate! Ce bine ar fi sa-mi pici ca subiect de examen:))! Te pup si de abia astept sa ne vedem!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s