Michel Houellebecq, mon ami, mon diable

Home » Michel Houellebecq, mon ami, mon diable

acum, când toată lumea vorbeşte de venirea Hertei Muller pe scena Ateneului Roman, şi de angajamentul la securitate al lui Oskar Pastior, acum, când bugetarii fac din greve un fel de teambuilding interactiv şi declaratiile politice despre demiterea presedintelui cad ca nuca in perete, acum când am scris o cercetare de 80 de pagini in 2 sapt de imi iese balcanologie si pe nas, acum…l-am descoperit si eu pe Michel Houellebecq.

pe care evident ca nu poti decat sa il urasti cu spume, sau sa il iubesti pana la pierderea mintilor. eu schimb cele ipostaze cam o data la 2 ore. citesc Posibilitatea unei insule (pe care O a citit-o in vara lui 2008 cand eram la munte, si dupa terminarea ei a intrat intr-o depresie crunta..) si abia acum inteleg de ce toti spun ca MH e  contagios. are o forta care trece dincolo de cuvinte, un dezgust care intra in carne, trece prin creier, si apoi te face sa explodezi. te lasa helpless on the floor, cum zice englezul, adica total dezarmat. nu iti mai ramane nici un tabu sub care sa te ascunzi de realitatea demolatoare. sigur, imi place ca se si joaca, e si foarte poetic (partea a doua a cartii devine tot mai poetica, mai ales prin descrierea dementa a peisajelor marine abandonate) dar are si un simt critic taios, profund, nebunesc. imi place dexteritatea cu care manuieste cuvintele si starile si faptul ca in anumite pasaje nu te lasa nici sa respiri. are ceva foarte copilaresc (recte simpatic dar si crud) in  nonsalanta sa. cred ca in franceza  textele suna excelent. si e genial felul in care fumeaza, total rupt de lume. ca si lui O, si mie cu fiecare rand imi provoaca ganduri negre, mai ales ca temele acestei carti ( imbatranirea, dezgustul, inutilitatea, dragostea mereu pe muchie de cutit, falsa religiozitate, agonia sentimentelor,  cautarea si resemnarea) sunt chiar cele care ma macina pe mine foarte tare in ultima vreme, prin urmare starile mele sunt foarte violente si egoiste ca reactie la actiunile personajelor sale atroce. dar nici de-a naibii nu las cartea din mana… mon amis, mon diable…

am citit mult in ultima vreme despre el (mai ales acest interviu recent e absolut savuros…) vreau sa citesc urgent si Platforma si Particulele elementare si am aflat ca a lansat pe 8 septembrie anul acesta cel mai recent volum al sau,

  indelung asteptat de fanii sai de pe  intreaga planeta.unde apare un personaj secundar, un scriitor care pute naspa si se numeste Michel Houellebecq.  sper ca Poliromul e pe faza, macar la anul sa apara si la noi  :))

PS as vrea mult sa vad si filmul regizat de el dupa posibilitatea unei insule. am vazut cateva cadre pe youtube si ma intriga.

a, si vestea cea mai buna e ca panoplia mea de prieteni Facebook VIP in include de azi si pe MH, ca si pe Kostas Venetis dealtfel 😉

Leave a Reply

Your email address will not be published.