amintirea e un viciu

Stii, am un viciu. Uit. A spus asta cu 2 zile înainte să moară. Era senin şi avea ochii foarte albaştri. Organele aproape i se pulverizaseră. Nu mai avea scaun, nu mai urina, respira prin tub. Vorbea prin semne. Era cel mai bun prieten al meu. Doar starea de muribund ne-a permis o aşa de mare intimitate. Ne ţineam de mînă strâns, atunci nu ştiam ce înseamnă asta, acum văd că era un lucru minunat.

Vedea tot felul de lucruri ciudate. Asistentele îi zâmbeau cu milă prefăcută, ele sunt imune. Îl rugam să-mi descrie amănunţit tot ce vede ca să văd şi eu. Îi vampirizam agonia. Când am coborât în acea dimineaţă din taxi, buimacă încă de somn, am căutat juma de oră morga. Era la subsol, evident. M-au întrebat direct: Vreţi să îl aranjăm în vreun anume fel? Era semn că e momentul să dau şpaga. Aţi adus hainele dumnealui preferate? Era semn că după mită am dreptul să am preferinţe, că doar după mită încep să se respecte regulile.

Eu îi tăiam unghiile. Tata îl rădea. Avea încă un chip foarte frumos proporţionat, foarte atrăgător. Şi-a rupt de trei ori tuburile care îl alimentau cu oxigen. Era perfect conştient. Vroia să se joace de-a acasă. Vroia acasă. Cum să nu mai pot să respir? Acasă o să pot să respir. Îl rugam  să îmi povestească din anii 30, de când purtase cămaşa verde pe care încă o ascundea în podul casei. Era o cămaşă verde pe care el o credea adevărată, ea nu exista, trecutul lui eroic, violent, de puştan înrolat în Legiune nu exista. Doar poveştile, şi mirarea de pe chipul meu care îi dădea satisfacţie. Voi găsi într-o zi acea cămaşă. Apoi a trebuit să caut un magazin de servicii funerare  “la ofertă”. Trebuia să mă tocmesc. Evident că primul model era capodopera lor : lemn de mahon, formă aerodinamică, “bolidul”. 3800 de lei. Apoi modelele mundane, din lemn de brad, la un sfert de preţ.

2 gânduri despre „amintirea e un viciu

  1. Viciul, în felul meu îl pricep ca o alăturare de multe ori nesănătoasă, dar apare acel „mundus[…]mutandis” și în priceperea mea, lumile se schimbă odată cu apariția sau cu dispariția unora asemeni lor, a acelora ce au făcut parte din noi și ne mută, din tine sau mine, sau a acelora care sunt în sau din împrejurul nostru, sau, a altora necunoscuți acum nouă. Ce vrem noi, poate fi de asemenea nesănătos!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s