„să se facă noapte la capătul străzii, singurătatea mea”

frunze

de Mircea Ivanescu

 

 

aş vrea să mă aşez pe marginea trotuarului,

să aştept să se facă noapte la capătul străzii

singurătatea mea de acuma

mai are ceva la fel cu cea din copilărie,

când nu ştiam că trece pentru totdeauna vremea?

 nu se poate răscumpăra cu nimic

 vremea de atunci? nu mai rămâne adevărat nici un gest,

chiar aşezat pe stradă cu capul în mâini?

 şi lumina, care se spulberă pe obiecte,

şi obiectele se fac frunze,

şi se fac frunze.

Un gând despre „„să se facă noapte la capătul străzii, singurătatea mea”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s