Berlin e un pantof roşu de lac, pierdut de fetiţă în carusel

the one and only, Spreea

A fost o saptamana foarte ciudata, ca un carusel ametitor, de turta dulce. Celebrez déjà a doua săptămână de Berlin, lucrurile au început să se aşeze ca piesele recompuse într-o cutiuţă muzicala * iertati-ma, sunt intr-o dispozitie de comparatii diminutivale si capricios-puerile, trece repede.

Duminica am petrecut o foarte plăcută după-amiază cu doua persoane pe care care le-am cunoscut pe net, ceea ce a fost foarte straniu cumva, căci am simţit multa familiaritate in preajma lor desi era prima intalnire „reala”.  M-am bucurat oricum sa le cunosc mai îndeaproape dar mă gândeam tot timpul că nu aş fi dat în veci nas în nas cu ele dacă nu eram activă online. Zum îmi plăcea f mult ca bloggeriţă, o citesc de ani buni şi mi-a plăcut mereu că are puncte de vedere foarte personale şi foarte bine argumentate şi nu scrie numai despre cărţi ci şi despre muzică, filme şi altele. Împreună cu ea şi cu Mădălina (care m-a „agăţat” în urma unui mail pe un grup de yahoo, dar cu care am descoperit ulterior că am 27 de prieteni comuni pe Fb, si multe experiente traite „în vecinătate”, haha) am bifat 2 locuri „must have” ale marelui B – Flohmarkt aus Mauerpark (târgul de vechituri  de la Mauerpark, care. aşa cum îi spune numele, este un parc uriaş care găzduieşte şi un excelent muzeu al Zidului Berlinului, marcând una din zonele importante de „demarcaţie”), Berlauerstrasse care ţine ca o centură parcul şi care găzduieşte ale mini târguri de vechituri şi am ajuns să savurăm spre final o minunată bere nefiltrată Erdinger (cam cea mai celebră pe aici) în Kulturbauerei (o fostă fabrică de bere transformată în mall cultural şi în semi „icon” hipsteresc, pe care o ştiam de la lectura de poezie a lui Octavian din aprilie 2010, din Literatur Werkstatt, o locaţie foarte frumoasă unde se ţin o parte din evenimentele culturale organizate de CR Berlin). Am purtat multe dicuţii „multiculturale”  interesante cu cele două, dar mai ales cu „combativa” Zum, o interlocutoare si o berlineza de nadejde.

Luni şi marţi am fost “anesteziată” intelectual de două conferinţe absolut excelente: cu Craig Calhoun la Humboldt (viitorul Director al London School of Economics, o poziţie foarte controversată de cand cu scandalul cu donatia lui Gadaffi, dar de o imensă putere simbolică în lumea ştiinţelor politice) pe care l-am descoperit ca pe un autor viu (semi constructivist, iuhuuu, de fapt fiind sociolog la bază are înclinaţia asta spre identitate şi simboluri) vorbind despre imposibilitatea structurii puterii globale de a ieşi de sub marca naţionalismului şi a statului naţiune; şi cu John Weiler, la Hertie, un autor foarte cunoscut pe tema integrării şi instituţiilor europene, foarte şarmant, tipul “witty”, care a făcut o demonstraţie extrem de elaborată şi bine argumentată despre lupta culturii europene de a-şi defini valorile în dauna virtuţilor (aici a mers pe tradiţia axiologică solidă Aristotel, Sf Augustin, Maimonide) şi despre cum eficienţa economică face imposibilă dezvoltarea spirituală. Dincolo de aspectul intens academic, ziua de luni mi-a adus şi o rătăcire fulminantă prin complicatele staţii de S bahn berlineze, deşi aveam pretenţia că le pot stăpâni ( oricum am savurat momentul, căci ador rătăcirile, îmi aduc aminte de versul dintr-un poem nepublicat „orice rătăcire te duce mai aproape de casă”) şi revederea cu un amic albanez din Kosovo, pe care nu îl mai văzusem de doi ani (deşi astă vară era cât pe-aci să ne revedem la Viena, dar ne-am ratat la o zi). Am purtat evident intenese discuţii „etnice” şi despre Kosovo şi despre Bosnia, ne-am amuzat de „intoleranţa” nemţilor (el s-a confruntat din plin cu ea, studiază la Bremen din toamnă) în multe privinţe în care au dublu standard (pe est europeni îi dojenesc pentru atitudini extremiste, dar ei le manifestă la ei acasă din plin, în fine, vechea temă a ipocriziei culturale occidentale). Întâlnirea aceasta o pot trece tot la capitol desfătare intelectuală şi „cercetare de teren” deoarece m-a inspirat foarte mult conversaţia cu el şi mi-a dat o mulţime de idei noi pentru studiul meu. Transfuzia de „sânge proaspăt” din Balcani face bine cercetării ;). De adăugat că marţi am participat la primul meu seminar, un workshop cu doctoranzi pe tema designului cercetării, cu Markus Jachtenfuhs (un mega zeu al studiilor pe guvernanţa europeană şi politici publice, care purta sacou verde praz ceea ce m-a înmuiat peste măsură, oricum sunt onorata sa il am profesor). La fiecare seminar vom discuta câte un plan de cercetare al unui coleg, asta după ce îl citim cu o săptămână înainte şi venim pregătiţi cu observaţii critice consistente. Discuţia a fost excelentă, foarte la obiect şi foarte bine structurată atât pe punctele nevralgice cât şi pe cele tari. Mi-a plăcut foarte mult şi chiar simţeam nevoia unui astfel de forum de dezbateri la obiect, ţintite pe nevoile noastre, cred ca voi degusta din plin acest workshop săptamanal.

Miercuri am făcut o luuuuungă călătorie iniţiatică la Universitatea Freie, unde e sediul programului doctoral la care sunt afiliată. Am schimbat 3 metrouri şi efectiv mă simţeam epuizată când am ajuns în imensul campus (prin împrejurimi arată parcă eşti într-un sat). Am găsit acolo e minunată degringoladă de tip german – adică bine organizată. Persoana care trebuia să se ocupe de mine lipsea din motive personale, iar cea care o înlocuia era nouă şi nu ştia nici pe ce lume se află. Dar din două telefoane s-a făcut puţină lumină şi am fost îndrumată părinteşte spre Hertie, unde mă aşteaptă un birou şi „detalii mai concrete decât îmi pot ei oferi”. Un mod elegant de a astupa un blocaj instituţional… Dacă tot eraam acolo  şi dacă tot am făcut o oră să ajung, am mai hoinărit pe alei, am mâncat la Mensa (cantina, gigant şi foarte foarte îmbietoare, în fine, nu vreau să mai îmi aduc aminte ce senzaţii culinare dezastruoase pentru dieta mea am trăit acolo), biblioteca , spaţiile  verzi imense unde studenţii citesc şi se relaxează (exact ca în imaginile clişeu din filmele americane, şi trebuie să admit că atmosfera aceasta de normalitate academică mi-a mers la inimă).

Joi au fost trei evenimente de maximă importanţă – am gătit pentru prima dată în căsuţa mea cea nouă (supă  de pui cu muuulte legume şi mancare de ciuperci maronii cu morcov in sos de busuioc, bunaciune), am întâmpinat-o pe colega mea Andra venită la o conferinţă aici şi am petrecut cu ea câteva frumoase ore de „aduceri aminte” şi minunări academice legate de Germania (ea va pleca la stagiul doctoral la Freiburg) şi preluarea oficială a biroului meu de lucru la Hertie. Aici o altă excursie kafkiană prin cîteva birouri pentru a descâlci raţiunile administrative suprarealiste, dar am ieşit cu bine la liman, am primit o cheie cu care deschid o uşă unde mă aşez la un birou, lângă alţi 4 doctoranzi care au avut puterea să îmi zâmbească două secunde când am intrat, absorbiţi fiind de „negura ştiinţei”. Cel mai mult îmi place că am scaun rotativ şi că spatele îmi stă aşezat  foarte confortabil 😉 contează mult! A, şi a fost foarte simpatic să descoper că în camera alăturată işi are biroul un amic axat şi el pe Balcani pe care nu l-am mai văzut din 2008 dar cu care am păstrat legătura online, şi care habar nu aveam că mai e în Berlin şi că lucrează chiar la Hertie. Îmi va fi de mare folos prin labirintul academic de acolo, ţopăiam ca nebuna de fericire când l-am văzut ;).  Trăiască cel care aranjeaza piesele de şahpe tabla mea (nu tot timpul, doar de data asta merită mulţumiri, că în alte dăţi mi-a scos fire albe…)! Vineri mi-am intrat deja într-un mini program de lucru (mini pentru că au fost 18 grade, toată lumea valsa efectiv pe străzi, am mers pe jos din Prenzlauer berg  până pe Friedrich Strasse, am descoperit o străduţă pe care îşi vine efectiv s-o mănînci atât e de simpatică –  Alte Schonhauser Allee– plină de mici cafenele, boutiq-uri vintage, magazine cu păpuşi de porţelan, saloane de yoga şi magazine cu ochelari de soare din anii 80!!, standuri cochete sau glamourous pentru degustare de vin şi salonase cu meniuri gourmet, o doamne, plus magazine cu cercei fantezii din cauza cărora era să îmi pierd raţiunea..din astea). Recte am ajuns la birou pe la 2 😉 dar numai bine ca să îi prind mai liberi pe colegi, să socializăm, să merg la bibliotecă, să îmi primesc, într-un cuvânt, „botezul” în paradisul de cercetare Hertie.

¤ în timp ce rememorez toate astea şi le aştern aici „în văzul lumii” stau şi mă gândesc cât de vulnerabilă mă face scrisul şi exhibiţionismul ăsta (murat şi într-un fel de „orgoliu provincial” de împărtăşire cu alţii a unei experienţe totuşi „banale” de descoperire a unei lumi noi) şi cât de frivolă par în ipostaza asta de fetiţă ameţită care se opreşte în faţa unei vitrine timp de vreo 20 de minute ca să privească un pantof roşu de lac, vintage, probabil de prin anii 20, uzat dar foarte senzual, doar pentru că în mintea ei apare imediat o poveste de dragoste a acelui pantof purtat de o fetiţă cu mantou verde şi cozi împletite şi ochelari fără rame care se învârteşte nebuneşte într-un carusel… (în fine o să scriu asta într-un poem, pantofii ăia chiar m-au înnebunit prin fânâna arteziană de istorii ce ieşea din ei) care apoi se aşază la un birou şi citeşte despre dezbaterile epistemice dintre raţionalism şi constructivism şi blocajele instituţionale ale cooperării regionale în Balcani. Şi cât de patetică e imaginea asta de neseriozitate turnată într-un pahar (crăpat, totuşi) de seriozitate, şi cum fisurile astea ale atenţiei devin poezie semi-mediocră, cu care mă înfăşor de gât şi mă strâng şi mă strâng, şi la început îmi ţine de cald dar apoi mă înăbuş, şi las semn la carte mă ridic de la laptop le spun colegilor că fac o pauză, şi merg la toaletă, şi mă uit în oglindă fără să clipesc… cât de fumată e vulnerabilitatea asta stropită cu lacrimi şi şampanie, cât de bovarică această dorinţă de a fi altfel doar ca să nu fii tu însuţi, ajungând să fii atât de scârbos „ca la carte”, alienat de propriul carusel în care ţi-ai pierdut pantoful roşu de lac pentru totdeauna.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s