Follow Me

Bosnia.Partaj, editura Cartea Românească (Polirom), București, 2014.  

  • Volumul a marcat 10 ani de la debutul Mirunei Vlada, dar și 100 de ani de la Atentatul de la Sarajevo.
  • Cartea a fost nominalizată ca cea mai bună carte de poezie din România la Gala Națională a Tinerilor Poeți, Premiile “Observatorul Cultural” și Premiile Pen Club pe anul 2014.  A câștigat Premiul “Cea mai bună carte de poezie a anului 2014” la Gala Radio România Cultural.
  • Pe baza cărții, artista Ana Maria Galea a realizat un spectacol de jazz și performance ce a avut reprezentații în barurile ‘J’ai Bistrot’ din București, Târgu Mureș, și “Club Live” din Câmpina.
  • Un interviu despre carte și despre perspectiva ei asupra Bosniei luat de scriitoarea Adisa Bašića fost publicat în săptămânalul cultural ”Slobodna Bosna” (27.11.2015). In August 2016 a apărut un alt interviu despre carte in ziarul ‘Oslobodjenje’ din Sarajevo.

 

 

VIDEO Lansarea cărții pe Youtube, septembrie 2014, librăria Cărturești, realizat de Casa de Pariuri Literare

AUDIORadio Romania Cultural, 2015, Interviu luat de Daria Ghiu și Maria Balabaș

 

Pe coperta a 4-a:

 

Poeta revine cu un nou suflu, raportat la debutul ei – deși la fel de frustă, dar cu mai mult accent pe vulnerabilitate și o resemnare tensionată.

Bosnia. Partaj e o carte-puzzle. Conține texte dinăuntrul și din afara Bosniei, despre tot ceea ce o femeie își refuză, ca mai apoi să își interiorizeze, după un război, după o despărțire. Bosnia-Herțegovina din aceste versuri nu este țara cu același nume, ci este un teritoriu de spaimă și gingășie, este o scrisoare de dragoste ruptă și făcută bucăți. Poeta își găsește în Bosnia un fel de patrie adoptivă, care îi reflectă ca o oglindă propriile neliniști și crispări interioare și poate spune cu îndreptățire, în această carte de maturitate, Bosnia bin ich.

 

„Observ în ultima vreme o tendință a tinerilor poeți români de a ieși din sine și de a-și îndrepta atenția spre ce se întâmplă în jurul lor. Nici unul însă, până acum, nu a reușit sa scrie o poezie a realului de valoarea celei din Bosnia. Partaj al Mirunei Vlada, un volum ce are precizia unui reportaj social si finetea perceptiei pe care numai poezia adevarata o poate contine. Intre tragedia individuala si cea colectiva, intre sfisierea unei tari de dupa un razboi si devastarea sufleteasca de dupa despartirea unui cuplu, intre istoria reala si senzatiile subiective, intre vocile numeroaselor femei bosniace carora autoarea le deleaga vocea pentru a spune povestea tarii lor si vocea femeii care-si analizeaza propria drama, cumva, misterios, se intretese o poezie puternica, densa, care o confirma pe Miruna Vlada ca pe una dintre poetele de prima linie ale generatiei sale.”

(Luminița Corneanu)

„Auden observa undeva că există antifasciști dedicați care-și conduc viața erotică de parcă ar invada Polonia. În <Bosnia. Partaj>, Miruna Vlada procedează oarecum convers anti-fascistului lui Auden – scrie, adică, despre lumea atroce din Bosnia pasionale poeme de dragoste. Poezia ei e o Bosnie devastată & splendidă, după cum Bosnia ei e un poem devastat & splendid. Dincolo de asta, important mi se pare că, printr-o astfel de întelegere a poeziei ca empatie pentru marginalii distruși de Istorie, Miruna Vlada reabilitează, în sfârșit, la noi conceptul de poezie politică. Cea mai bună carte a ei, fără dubiu.”

(Radu Vancu)

 

Reacții la carte:

 

(

“Mai întâi, întregul discurs poetic al volumului de față, care poate fi privit ca o genealogie de voci feminine ce se împletesc și cresc neîncetat una din cealaltă, potențându-se și amplificându-se reciproc, reprezintă un imens efort de recuperare poetică a ceea ce trece drept fundamental irecuperabil – Bosnia masacrelor; Bosnia crimelor în masă; Bosnia, „inima torturată a Europei” –, însă fără pretenția de a explica inexplicabilul sau de a da sens absurdului. Astfel recuperată poetic, Bosnia poate deveni un fel de acasă al poetei – „Bosnia bin ich!” (Bosnia sunt eu!) –, un loc in care despărțirea, partajul devin suportabile și, mai mult decit atât chiar, un loc de „celebrare a divorțului”.

(Paul-Gabriel Sandu în revista “Luceafarul de dimineață”)

 

“Prin tehnicile esențiale – suprapunerea unor voci lirice diferite pentru reconstituirea unei istorii in mare, colajul de documente, pendularea intre liric si epic – Colonia fabricii imi aminteste de volumul de anul trecut al Mirunei Vlada, Bosnia. Partaj, primita circumspect de o parte a criticii, dar nominalizata deja la doua premii literare importante (Premiile Radio Romania Cultural si Premiile revistei Observator cultural). Nu stiu cum va fi primita Colonia fabricii, de ­abia iesita de sub tipar. Mi se pare insa important sa remarcam efortul acestor tinere poete (as adauga-­o aici si pe Adela Greceanu, cu volumul Si cuvintele sint o provincie) de a iesi din zonele lor de confort, de a impinge granitele experimentului mai departe, riscind chiar inaderenta cititorului la formulele poetice pe care ele le propun. In fond, stim bine, poezia moderna, de la Baudelaire incoace, asa a evoluat: fortind limitele, integrind teme noi, modalitati de expresie nonlirice, contrariind, respingind lirismul in timp ce l­a reinventat”.

(Luminița Corneanu în România literară)

 

Însă acest teren documentar a fost pregătit, vom afla în al doilea ciclu, pentru a lăsa loc unei poezii intimiste: problema partajului, a divorțului este asemanată cu situația politică din Bosnia. Astfel, această „Bosnie a inimii“, cum ar spune chiar volumul, este miza reală a cărții: extrapolarea dramei personale, corespondentul personal al mișcărilor sociale. Dacă un anumit prozator francez urmărea Codul Civil pentru exactitate stilistică, Miruna Vlada merge mai departe și expune cuvânt cu cuvânt articole referitoare la divorț. Astfel, această documentare (probabil se dorește augmentarea efectului realist și a dramei) îl urmărește pe cititor tot volumul. Dimensiunea textuală pragmatică (obținerea efectului de real prin document), este constantă in volum.”

(Ștefan Baghiu în revista “Cultura”)

 

“Bosnia. Partaj sunt două cărți într-una singură. Prima dintre acestea, și cea mai consistentă, este inspirată de o tragedie istorică, mai mult sau mai puțin cunoscută la nivel uman, are accente politice și este dedicată unei tări și locuitoarelor ei. Cea de-a doua este povestea intimă, proprie și personală, a unei despărțiri. Prima este o carte a ororilor războiului civil din Bosnia și a unei tragedii etnice, cea de-a doua este o carte sentimentală, de cuplu trecut prin confuzia partajului sentimental. Politic vs biografic. Public vs intim. Viol vs despărțire. Moarte vs tristețe. Groapa comunâ vs viețuire individuală. Elegie vs lamento. Doua teme și două cărți diferite, dar pe care Miruna Vlada le vede ca părți din aceeași experiență și le unește într-o metaforă (…) Revenind, în această carte sunt multe euri care trasează, involuntar, o limită a geografiei sentimentale, dar care funcționează la nivelul empatiei, a înțelegerii dramei umane.”

(Marius Chivu in “Dilema veche”)

 

“Cu un asemenea preambul reportericesc, încărcătura poemelor din volum crește până la limita suportabilului. Miruna Vlada se insinuează în conglomeratul acela de carne umilită, separă trupurile între ele redându-le ceva din grația de dinainte, le restabilește identitățile uitate și le lasă să vorbească. Rezultă un grup de voci distincte, învinse sau, dimpotrivă, vindicative, care spun, pe diverse tonalități, povestea câte unui abuz simbolic. (…)

Nexul volumului e unul foarte simplu: adevărata dramă fiind una erotică, Bosnia. Partaj demonstrează fără rest că nu există metaforă capabilă să o transcrie. Nici imaginea brutală a secesiunii teritoriale, nici aproximările din jargonul judecătoresc, nici constatările docte ale psihologilor. Comoția sufetească e totală, dincolo de numeroasele varietăți de limbaj standardizat. Pe care, chiar folosindu-le (ca aici), adevarăta poezie le disprețuiește suveran.”

(Cosmin Ciotloș pe Bookia.ro)

 

“Este unul dintre cele mai puternice volume de poezie pe care le-am citit în ultimii ani, cu un mesaj și cu limbaj tăioase amândouă până la insuportabil. Fiindcă asta ar trebui să facă poezia, să taie: să taie drumuri, să taie în carne vie, să taie legaturile, să (te) taie de lume. Pentru că este o carte despre jocul dintre identitate și alteritate care m-a preocupat și pe mine în ultimii ani, o carte despre „partajul” în care toti ne regăsim, într-un fel sau altul, nu neapărat în sens amoros, ci cultural, existețial. Finalmente, pentru că e o carte curajoasă, care-și asumă feminitatea și chiar reușește să facă din ea o calitate literară. “

(Florina Pîrjol pe bookaholic.ro)

 

“Bosnia. Partaj preia tema larg folosită a realită’ii constrângătoare prin cenușiul ei cotidian, transmutând-o într-o meditație intelectuală despre destinul Europei; astfel, este o poezie de factură nouă in literatura recentă, în care trauma personală (a se vedea Poemele extrauterine, debutul poetei) se transmite de la unul la altul sau poate din generație în generație. Iar Miruna Vlada (pentru că acum este rândul ei) își cunoaște rolul, sarcina: «eu n‑am venit aici ca să caut ceva anume / am venit aici angajată ca bocitoare».”

(Dan Gulea pe filme-carti.ro)

 

“Aşadar, poezia aceasta valorifică urbanul şi spaţiul aşa cum sunt ele însemnate de istorie, adică de acţiunea (in)umană. Noua deschidere artistică a poetei vine din abandonarea narcisismului autoanalizelor şi a defulărilor. Intensitatea poetică este mai autentică atunci când absoarbe durerea colectivă şi când individualul este în acordaj cu individualitatea grupurilor. Poate în acest sens se poate interpreta un minitext al lui Miroslav Antič: „Ştii ce-am să fac:/am să-ţi stric jucăria/numită durere”, ori altul de Ljubomir Simovič: „să respiri doar atât/cât să poţi suferi”. (…) In toto, un mare poem al zdrobirii intimităţii de către conflicte nerezolvate la timp”.

(Felix Nicolau în Ziarul financiar)

Citește poeme din BOSNIA.PARTAJ

CITEȘTE INTERVIURI BOSNIA PARTAJ

cu Eugen ISTODOR, 1 aprilie 2015, in Catavencii nr. 13

E.I.: Cum ajung crima si razboiul poezie? M.V.: Nu stiu cum as scrie despre un razboi la care as participa direct. Nici nu cred ca as putea, am reflexe de fata de pension si nu prea m-as vedea haladuind prin zonele de conflict, insetata dupa povesti ale mortii. Sint curajoasa mai ales la masa de scris, dar nu pe teren. In Bosnia. Partaj am scris despre un razboi al altora si asta m-a protejat. Nu am vrut nici o clipa sa imi arog alt rol decit acela de traducator. Orice repovestitor din Bosnia devine o mitraliera in plus pentru o tabara sau alta. Si ca sa ma intorc la intrebare – razboiul a ajuns in poezia mea ca stare. Eu sint o tipa foarte conflictuala. Imi place sa ma cert si sa ma contrazic tot timpul, poate si dintr-o dorinta malitioasa si juvenila de a-i descoase pe oameni si de a-i forta sa-mi dea punctele lor de vedere cele mai brute. Felul meu de-a fi cred ca a rezonat „manusa” cu atmosfera politica din Bosnia, unde totul e contestare, nervi, frustrare, reprosuri, vina, singe, nedreptate etc.

 

cu Un Cristian , 19 decembrie 2014, in Observator cultural nr. 753

In cartea aceasta este vorba despre o Bosnie interioara si indepartata, la fel cum este vorba si despre un divort interior si indepartat. Trairea unor experiente similare in poezie si in realitate nu face decit sa-ti ascunda adevaratele semnificatii, nicidecum sa fie o cheie a poeziei. Dar da, trairea aceea pe „propria piele” te face sa poti ironiza mai usor cliseele pe aceste teme ce abunda de clisee. Ma refer aici la tema singuratatii de dupa divort sau chiar si la criza femeii de 30 de ani, la socul acela lacrimogen, de dupa o tradare, sau la orice alta moarte a iubirii. Caci, ca si dupa un razboi, si dupa un divort supravietuiesc doar cei care fac din vulnerabilitate o forta, nu un streang.  “Observatorul cultural”, 2014, de Cristian Cosma

https://www.observatorcultural.ro/articol/brusc-bosnia-a-inceput-sa-existe-pentru-mine-asa-ca-de-nicaieri-prin-poezie/

 

cu Elena VLADAREANU, 24 noiembrie 2014, in Suplimentul de cultura nr. 461

Poemele de acolo sint niste voci. Structura oarecum narativa a cartii a luat cumva in considerare si acest fapt – ca vocile astea se misca pe ritmul lor si ca se diferentiaza mult prin tonalitate, nu doar prin mesaj. (…) Oricum publicul e parte din carte, ca sa zic asa, e ceva clar performativ acolo. Nu m-ar mira sa se puna la un moment dat in scena cartea asta. Poate de aceea si senzatia multora ca are ceva „manifest” cartea asta,  ceva demonstrativ care pe unii ii deranjeaza. Vocile acelea incearca sa convinga, sa intre in dialog cu cel ce citeste, sa-l traga un pic de guler. Au ceva reactiv, intentional si parca cersesc empatie. Te forteaza sa le intelegi, sa le compatimesti, sa te simti si tu vinovat pentru ce li s-a intimplat. Incearca mereu sa te traga de o parte sau de alta. Asta poate pentru ca asa am simtit eu toate marturiile despre Balcani in general pe care le-am intilnit sau citit, dar mai ales despre Bosnia, unde nu exista nici o majoritate etnica si toti vor sa aiba dreptate. Toate vocile de acolo au un pro-domo mai ascuns sau mai ostentativ si daca incerci sa fii „neutru” in fata lor, inseamna ca n-ai priceput nimic din ce e acolo si esti respins imediat. Pentru ei, miza rememorarii e tocmai partinirea.

“Suplimentul de cultură”, 2014, de Elena Vlădăreanu

http://suplimentuldecultura.ro/9865/interviu-cu-poeta-miruna-vlada-la-mine-poezia-a-inceput-odata-cu-boala-a-fost-o-dereglare-care-m-a-ajutat-insa-sa-ma-reglez/  

 

In  “Semne bune”, 2014, de Andrei Zbîrnea

“E clar că există o identificare cu tot ce am văzut acolo, nu știi de la un punct încolo ce e Miruna și ce sunt celelalte personaje. Întotdeauna când scriem despre alții, scriem despre noi. Sau și despre noi, sau mai ales despre noi. Așa este și aici. Nu cred că are nicio legătură cu Bosnia de pe hartă, e mai degrabă o Bosnie interioară, imaginată, ficționalizată complet, pornind de la niște date reale. E o Bosnie mai mirunizată, la fel cum și eu, când m-am întors din Bosnia, cred că am fost o Mirună mai bosnizată. Cred că întâlnirea dintre preocupările mele și ce am găsit în Bosnia a produs o implozie”.

https://semnebune.ro/2014/interviu-cu-poeta-miruna-vlada-prima-parte/

https://semnebune.ro/2014/interviu-cu-poeta-miruna-vlada-partea-a-ii-a/

 

in “Ziarul Financiar”, 2014, de Stelian Țurlea

“Am o relaţie tensionată cu Bosnia, de atragere şi respingere. Mi-a dat însă prilejul unor importante reevaluări, mi-a zdruncinat puţin tot ceea ce ştiam despre toate conceptele majore de ştiinţe politice şi m-a luat cumva „la sânul ei”, dăruindu-mi o serie de prieteni pe care îi preţuiesc foarte mult. La fel e şi poezia”.

https://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/miruna-vlada-merita-sa-apara-in-poezie-orice-subiect-care-mai-intai-e-igienizat-de-ideologie-de-stelian-turlea-13715191

 

in “Blog Cărturesti”, 2015, de Cătălina Miciu

 “E-o mecanică a violenței, lucru care m-a fascinat și continuă să mă fascineze foarte mult la Bosnia, la Bosnia aia reflectată în toți martorii ei mai mult decât în ea însăși, pentru că pe ea însăși nu cred că am cunoscut-o sau o să o cunosc vreodată. Dar Bosnia reflectată în noi ăștia, care avem contact cu ea sau care o vedem la televizor, în vacanțe, e fascinantă, deoarece ne creează un fel de narcisism al durerii”

https://blog.carturesti.ro/miruna-vlada-partea-frumoasa-a-poeziei-e-ca-nu-trebuie-sa-iti-puna-problema-daca-oamenii-din-ea-exista-sau-nu-in-carne-si-oase/

 

in “Adevărul”, 2016, de Florina Pîrjol

“Dar împărţirea asta de lucruri vii şi de lucruri foarte personale se întâmplă într-un cadru formalizat căruia, oricum, nu-i pasă de tine. Stai la coadă la judecătoria de sector, îţi vine rândul, eşti strigat, şi fiecare are avocatul lui, deci, nu vorbeşti tu, vorbeşte avocatul în locul tău, apoi, la un moment dat ţi se dă şi ţie cuvântul, apoi se citeşte legea. Şi atunci, prezenţa legii vine să normeze, în partaj, nişte sentimente foarte puternice, de dragoste şi de ură. E o doză mare de absurd acolo, şi tocmai de aceea mi s-a părut atât de greu de pus în limbaj, şi de aceea am simţit nevoia să mă agăţ de textul legii. Ca să spună ea absurdul situaţiei, să dea ea aerul kafkian, nimicul ăla birocratic.”

 

https://adevarul.ro/cultura/carti/poeta-miruna-vlada-scrisul-e-forma-neliniste-foarte-bine-1_56effbb75ab6550cb8134b6b/index.html

 

Citește poezii din BOSNIA.PARTAJ

Citește interviuri despre carte