Follow Me

Poemextrauterine, editura Paralela 45, București, 2004,

cu o prefață de Octavian Soviany și postfață de Angela Marinescu.

 

Cartea a fost nominalizată la cele mai importante premii naționale de debut. A câștigat Premiul de Debut al Asociației Scriitorilor din București și premiul “Horia Ioan Lașcu” oferit de Uniunea Scriitorilor din România, filiala Iași.

“Pentru mine ‘extrauterinitatea’ nu era doar o boală a femeilor care pierd o sarcină. Am înțeles-o ca pe ceva mai profund, ca pe un refuz al pruncului de a se naște normal, iar această anomalie fiind provocată de chiar femeia însăși, care refuză să se mai supună stereotipiilor sociale și nu mai vrea să se definească exclusiv prin uter, ci în afara lui. În uter apare viața, la fel cum în inima unui poet apare poemul. Adesea în conventiile sociale femeia e redusă la uter, la rolul de a aduce viață. Dar ce se întamplă cu femeile a căror sarcina e poziționată în afara uterului? Ele nu mai sunt ființe? Ce sunt ele, extra-femei? Așa că mi-am dorit să scriu un fel de poezie-manifest despre femeile care se plasează ele însele, printr-un efort de voință și de revoltă, în extrauterinitate. Astfel, anomalia (simbolizata de extrauterinitate) devine o altă imagine a normalității, o stare de insurgență împotriva lumii dogmatice în general. Extrauterinitatea devine astfel un exces de voință feminină, o formă de putere maladivă care cotropește tot ce-i in jur, o formă de a fi suficientă sieși.”

(Miruna Vlada într-un interviu)

 

Reacții la carte:

 

„Debutul Mirunei Vlada a reprezentat un eveniment pentru fanii poeziei douămiiste, cu miza pe autenticitatea spunerii, pe expresia trăirilor-limită și pe dimensiunea pragmatică a limbajului poetic. O estetică a contrariilor circumscrie «poemele extrauterine», crudă, autenticistă, dar nu mai putin programatică. Vitalismul Mirunei Vlada nu e augural, solar, ci, așa cum se observă și în prefață, sumbru, bacovian. Poezia Mirunei Vlada este radicală.”

(Alexandru Matei, revista Observatorul cultural)

 

“<Poemextrauterine> e direct, vorbeşte deopotrivă despre scrierea visceralului şi despre visceralul act al scrierii. (…) Aici este mesajul din subsidiar al Poemelor extrauterine. Aventura autoscopiei nu se va încheia curând, dar scrisul perverteşte existenţa: „mă sprijin de această filă ca de o cârjă nesinceră/ care-mi mutilează moartea cu poeme”. Prin urmare, reinvestirea poeziei cu atributele existenţiale rămâne un proces ŕ suivre.”

(Marius Chivu, revista România literară)

 

„Aș spune că fondul obsesional al poemelor Mirunei Vlada e al unui duh romanțios de la sfârșitul postmodernismului, în vremea unei libertăți juvenile, pusă pe demitizări și contestații în serie. Și nu e vorba doar de superioritate cinică, ci mai ales de o anume voluptate a deziluzionării, ce trimite în limbaj impulsurile unei feminități ce-și clamează toate libertățile și toate decomplexările. Energia mărturisirilor Mirunei Vlada, de nu va fi consumată de automatismele sumbrului amor, poate cuceri teritorii poetice remarcabile.”

(Aurel Pantea, revista Familia)

 

„Ceea ce ne îndreptățește să considerăm, chiar de la debutul Mirunei Vlada, că locul ei in orchestra douamiistă va fi în primele linii este hotărârea de a nu se situa în zona la modă a unei poezii pentru care șocul receptiv e aproape totul.”

(Claudiu Komartin)

 

“Totul e posibil şi în acelaşi timp imposibil în poezia Mirunei Vlada, care ne încearcă vigilenţa la fiecare pas, printr-un discurs aparent  lipsit de coerenţă. (…) Între artificialitate şi ludic, între organic şi mimetic, între teribilism şi intens până la limita suportabilului, poezia Mirunei Vlada poate să o ia, brusc, în absolut orice direcţie…”

(Oana Ninu în revista Propaganda)

 

Citește poeme din carte